Archive for the ‘Winnie-the-Pooh’ tag
Puh şi petacu: electoralele
Pita4ok întinse cat reuşi de tare buza superioară peste dinţii de sus, introduse încet degetul mic in unul din cele doua orificii nazale după care începu să scobească ferm şi în acelaşi timp atent, depunerile murale ale acestuia, trădând pe chip în timpul acestui proces o grimasa extatica. Îl scoase subit şi debită zgomotos un jet de aer prin nara cu pricina. Cea ce reuşi sa scoată, mototoli intre degete: cel mare si vecinul acestuia, ale mâinii drepte. Procedura fu repetată de câteva ori. Cu fiecare estragere, depunerile erau tot mai lichefiate şi mai dificil de excavat, din cauza elasticităţii şi vâscozităţii materialului. După ce două tentative consecutive eşuară, Pita4ok înţelese ca a atins limita acceptabilă a randamentului de extragere, de aceea începu să privească atent buricul degetului arătător cercetând meticulos obiectul stereometric ce se găsea acolo. Era o formaţiune organică de dimensiuni sferice, emanând în spectrul vizibil culoarea #887A63. Tentaţia de a-i cunoaşte şi celelalte proprietăţi organoleptice sporea cu fiecare secundă. Când distanţa dintre deget şi limbă deveni critică, se opri şi nu se mai încumetă să continue. Simţea o pereche de ochi străini pe ceafă. Mai ales că pauza pe care o făcuse Winnie i se păru suspectă.
– Şi faşi blea?!
– Nică, murmură Pita4ok speriat, cu jumătate de glas.
– Tu ai înţeles şi ţ-am spus eu până amu?
– Da! Da!… parcă Da! Strigă Pita4ok vesel, cu mâinile la spate, după ce reuşi pripit să dea o sfârlă sprintenă biluţei vineţii adunate cu mută sârguinţă.
– Ian repetă.
– Apu tu ai zîs că tu ai să şii anul ista şel mai principal, şel mai important şi şel mai deştept din tătă poiana de lângă lac.
– Nu eu, da tu blea! Tu blea, ai înţăles? Tu trebuie, suca, să spui la tăţ ce eu îs aşa. Că Ia îi prost, că Cristofer Robin îi străin, că Buhna îi somnoroasă, că Tigra-i lacom şi aşa mai departe. Numa eu, eu numa trebu să şiu, şi tu numadecât trebu să spui că tu vrei ca eu să şiu aşela, eu! Ai înţăles?
– Bun! confirmă Pita4ok zglobiu. Aroma sărată şi caldă a roticelei #887A63 pe care parcă a şi atins-o cu vârful limbii adineauri, continua să-i umple gura cu salivă. Degetul cel mic al mânii stângi se ridică maşinal spre nara dreaptă.
Puh şi petacu: tempoul
Imediat cum a deschis ochii, Winnie o înţeles ca în viaţa asta foarte mult contează un singur lucru: tempoul. Să nu auzi 5 apeluri de telefon timp de 20 de minute – aista nu-i tempo normal. De la primul apel până la ultimul sa faci drumul din bar acasă – aista-i tempo normal. Să te scoli dimineaţa, să te speli, să te îmbraci , toate timp de 20 de minute – tempo normal. Să auzi telefonul abia după 5 alarme consecutive – nu-i tempo normal. Să te uiţi la oglinda şi să nu ştii : aista eşti tu sau aista-i Pita4oc – aista nu-i tempo normal. Sa faci abstracţie de asta e tempo normal. Să bei doua beri timp de două ceasuri e tempo normal. Să bei alte doua beri şi încă 3 câte cinzeci in următorul ceas – aista nu-i tempo normal. Aseară.
Mergând spre bârlogul de serviciu, Puh şi-a continuat gândurile despre acest important şi indispensabil factor al activităţii sale zilnice. Multe şi mărunte i se băgau în cap. De exemplu să faci mâncare de 5 ori pe săptămână – tempo normal. Să scrii despre asta, să faci potograpii şi de la aprinsul ţârnicului până la dusul lingurii la gură, acele ceasornicului să facă două rotaţii complete – nu-i tempo normal. Să vrei multe timp de 20 de secunde e tempo normal. Sa uiţi ce-ai vrut să spui nu-i deloc tempo normal.
– Tempo, Tempo! Acestea fură primele cuvinte ale lui I-A când Puh intră. I-A avea dreptate, probabil numai Puh ştia de ce.
Rugăciune
Deamu a patra zi lui Pita4ok gura nu-i mai taşi, ghinda nu-i mai plaşi, somnu nu-i somn şi viaţa nu-i viaţă. Zi de zi el caută răspuns la o întrebare simplă, la care se tot grămădesc o sumedenie de răspunsuri greşite. Cum naiba pe wordpress custom permalink-urile cu
/index.php/%year%/%monthnum%/%postname%/
lucrează normal, da cu
/%year%/%monthnum%/%postname%/
nu vre niş în ruptul capului. Nici .htaccess-ul nu-l ajiută niş adminii de domen. Nimi.
O, tu, zeu al permalinku-rilor, îndură-te de bietul Pita4ok şi coborăşte-i o rază de lumină drept în becul lui stins.
localhost> upload 100.mătănii to zeulpermalink
Puh şi petacu: pahodul
– Vini, Vini, da unde-i ruxacu neu?
– În cur, blea!
Puţin nedumerit de răspunsul lui Puh, Pita4ok s-a apucat să răscolească prin cladovcă. Ruxacul, după cum şi era de aştepat, nu era acolo.
– Vini, da eu nu-l găsesc.
– Nu-i rucsac, nu-i pahod!
– Vini ap hai s punem tăt la tini, l-on duşi pe rând.
– Ăi, tu ai văzut ruxacu neu? Ţia nu-ţ pare că tu încapi într-însu cu tat cu poşeta ta, la cari tu deam a triilea an îi spui rucsac? Tu îţi imaginez oleacă cu mintea ta de godac cum ai să-l târîi?
Pitacioc nu comentă întrebările retorice ale lui Puh şi se urcă în pod. Peste câteva minute din pod se prăbuşi cu zgomot un nor negru tuşind. Printre scuipat, horcăit şi muci se auzi vocea răguşită a lui Pita4ok:
– Vini, da eu nuştiu unde-o dispărut el.
Nu reuşi Pita4ok să termine vorba că în cap îi căzu ceva tare învelit într-o cârpă găurită de molii. Când scoase din cârpă conţinutul, observă acolo o grămadă de cioburi cafenii printre care se tăvălea o ghindă uscata coada căreia era legată de o bucată de fermoar. Lui Pita4ok îi dădură lacrimile.
– Vini, iaka ghinda asta, ghinda asta matincă e… aista matincă e ruxacu neu…
– Ăi puţă, ţii tu oare minte când într-o noapte, în pahodu trecut, o dispărut unica oală cu nere şi tu ni-ai zîs c-ai adornit şi şiniva o furat-o?
– Vini, eu je eram bat, eu je nu ţîn minte…spuse Pita4ok, shi întinse un muk peste rât.
– Oala asta tare mai samănă cu aşeea, se încruntă Puh deasupra porcului.
– Nu mai este, asta-i alta…
– Da? Şi asta alta tot are disenată o alghină rozovă taman lângă toartă?
– Eu nuştiu nică, şiniva matincă vre s mă compromită, ni-s pare că Cristofer Robin nu vre ca eu s merg în pahod şi special a pus la cale acest plan meschin de sabotaj din cauza unei mici neînţelegeri legate de viziunile diferite asupra compatibilităţii organismului uman şi substanţelor stupefiante nevegetale…Da eu tare vreu în pahod, numai c rucsac deamu n-am…
Pe Pita4ok îl năpădiră din nou plânsul, unu sincer şi jalnic.
– Gata, taşi, închide gura, o luă Puh mai moale. Tu ai s dushi palatca da eu tuşonca.
Cum spuse asta, Puh se întoarse şi ieşi afară, alene, fără să se grăbească. Când se simţi ieşit cu totul din cocioabă, se îndreptă şi oсhii se opriră în râtul rânjit a lui Pita4ok pe care încă mai lucea o lacrimă. Cu o cană în mâna dreaptă şi palatca în stânga, Pita4ok se bungi la Puh şi ţipă ascuţit, cât îl ţinu plămânii:
– Vini, Vini da badminton luăm?
Puh şi petacu: supărarea
− Vini, vini, da undi-s tăţ? mumură Pita4iok, şi se scărpină cu copita peste râtul murdar de funingine.
− Noi sântem tăţ.
− Da restu unde-s? nu se lăsă bătut Pita4ok, continuând să clipească cu ochii holbaţi.
− Noi sântem restu, Pita4ok.
− Bun, da în afară de noi?
− Tu mă zaibeşti.
Pe un vârf de deal rămas ca o insulă în mijlocul unei prăpăstii fără fund şi fără margini, stăteau aşezaţi doi buni prieteni şi priveau cu nedumerire în jur. Din cer continua să ningă cu funingine.
− Vini, Vini, ia! Ninge cu funingine! Aşa că-i frumos?
− Închide gura blea, că-ţ dezbat amush un dinte! aprobă Vini-Puh comunicarea, demonstrând vădite cunoştinţe a lexicului nenormativ.
− Vini, Vini, nu hai nu te supăra… Nu haaaaai… Eu promit să nu mai îmblu la colaider.
Puh şi petacu: iar dimineaţa
După nuştiu a câtâlea zornăit de ceas cu cuc de telefon negru, Pita4ok întrebă retoric: Read the rest of this entry »
Puh şi petacu: cel mai bun prieten
Vineri dimineaţă, Cristofer Robin şi Vini-Puh, decişi să lase toate treburile baltă, panica şi criza de măşti chirurgicale din oraş, au zbughit-o spre baştină, acolo unde au fost botezaţi şi crescuţi. Acolo îi aşteptau un aer curat, o grămadă mare de lemne, un topor şi prietenul lor cel mai bun, Pita4ok. Prietenul căruia încă de la naştere i-a fost hărăzită o soartă deloc simplă, scrisă în fruntea lată crescută cu mulţi peri bălai şi aninată sub formă de noroc chior, ca un covrig rotund şi gras, în coada bârligată de purcel ce este el. Read the rest of this entry »
Puh şi petacu: economie
[P] – Vini, vini, da iaka Bufniţa spune că noi trebu să economisim hârtia pentru printer. Chipurile tăt şi putem tipări pe hârtie deamu tipărită pe o faţă o dată, apu de az înainte să tipărim şi pe şeilaltă faţă. Eu înţăleg că-i criză, da nu-i chiar comod să alerji de fiecare dată la printer şi să pui o hârtie folosită şapu să te duşi la computer, să apeşi enter şi iar să te duşi la printer şi să ei hârtia Read the rest of this entry »
Puh şi petacu: A(H1N1)
Puh şi petacu: Dialog
– Vini, da di şi Cristofer Robin la tăţ zîşi despre noi „Puh ş Petacu”. Nii nu-ni plaşi porecla me! Eu îs Pita4ok da nu Petac.
– Pita4ok, eu an s grăiesc cu dînsu.