Puh şi petacu: supărarea
− Vini, vini, da undi-s tăţ? mumură Pita4iok, şi se scărpină cu copita peste râtul murdar de funingine.
− Noi sântem tăţ.
− Da restu unde-s? nu se lăsă bătut Pita4ok, continuând să clipească cu ochii holbaţi.
− Noi sântem restu, Pita4ok.
− Bun, da în afară de noi?
− Tu mă zaibeşti.
Pe un vârf de deal rămas ca o insulă în mijlocul unei prăpăstii fără fund şi fără margini, stăteau aşezaţi doi buni prieteni şi priveau cu nedumerire în jur. Din cer continua să ningă cu funingine.
− Vini, Vini, ia! Ninge cu funingine! Aşa că-i frumos?
− Închide gura blea, că-ţ dezbat amush un dinte! aprobă Vini-Puh comunicarea, demonstrând vădite cunoştinţe a lexicului nenormativ.
− Vini, Vini, nu hai nu te supăra… Nu haaaaai… Eu promit să nu mai îmblu la colaider.