blogu' lu' castraveţ

26.02.2010 – 28.02.2010. Moldova 1. Trei zile – două evenimente.
În aceste 3 zile Moldova 1 ne-a fascinat cu perle culturale moldovneşti:

Fabrica de staruri

cu dialogurile între prezentatori şi concurenţi ce sunt demne de admiraţie

cu vocabularul prezentatoarei blonde (în nici un caz nu generalizez) care este de o varietate uluitoare:
“Oxana – o firă foartă sinceră”,
“Ionel Istrati – o firă la făl dă sănsibilă”,
“Ălăna are o mălodie foartă frumoasă la care am ţopăit şi ău”,
“Anastasia – o firă ănărgică. Chişinău este patria ăi”,
“Cristi Cuculescu – o firă foartă romantică”,
“Dragoş Macari – o firă romantică ca şi toţi băieţii din această seară”.
“Aliona Munteanu – o firă sinceră şi dinamică”,
“Dumitru – o firă pasionată de fastfuduri şi călătorii”.

cu calitatea prestaţiilor, aproape identică cu calitatea de la semifinalele naţionale Eurovision (cum aveam să aflăm în zilele următoare)

Preselecţia naţională pentru Eurovision ne arată

că Moldova a ratat medalia de aur la Olimpice din cauza că n-a trimis la Vancouver o echipă de curling: baba Niura care ştergea în direct scena cu şvabra (în background plan), în timp ce prezentatorii din prim plan îşi făceau treaba, spărgea la sigur orice scor.

că tupeul prezentatorului din Green Room este mai puternic decât riscul de a o lua la bot

că bugetul pentru Eurovision este mai puţin important decât bugetul pentru Fabrica de staruri, asta dacă e să analizăm calitatea prezentării: pentru Eurovision nu prea contează cine şi cum prezintă spectacolul (oare cei doi realizează că-i vede o ţară întreagă? – am impresia că nu prea).

că numai la noi relaţiile se bazează pe onestitate şi că este suficient de a afişa doar de două ori lista cu voturi prim sms (atât în prima cât şi în a doua zi a semifinalei)

că toţi concurenţii au şanse egale de acumulare a punctelor prin televoting, chiar dacă acesta începe odată cu prima piesă a primului concurent

că fanii lui Turcu sunt cei mai mulţi.

Şi după toate acestea, mai are cineva dubii că la Oslo nu trebuie să meargă Turcu?

Un mesaj către Pasha Parfeni: Paşa nu-ţ trebuiască Evrovijn. El pe tine ar să te strice. E mai ghini sh caută dezvoltarea în altă parte. Da dac şeva, tu eşti maladeţ (şi poate erai şi mai maladeţ fără cărucioare, da asta eu n-am de unde să ştiu). Da dacă totuşi tare vrei la Eurovision – du-te. Da dac nu tu, ap Turcu.
Alte variante nu-s.

Un om uneori lucrează, alteori scrie muzică şi de puţine ori din cele alte ori, acea muzică se face auzită. Nu că este mai bună ca celelalte, ci că este suficient de bună. Şi aşa cum la noi se face puţină muzică suficient de bună, poate totuşi, dai un SMS cu textul 46 la numărul 4949?
A?

P.S.
Chiar nu vreau să fiu pesimist sau negativist referitor la această “răzgândire” mult prea comodă şi foarte deştept calculată (sau ideea a fost generată într-un ultim moment) a organizatorilor campaniei de preselecţie pentru Eurovision. Dar care este garanţia că nu doar juriul va numi finalistul preselecţiei naţionale? O dată ce nu există o astfel de garanţie, care este sensul de a oferi încă o şansă pentru 5 candidaţi o dată ce au fost deja lăsaţi în afara listei de acelaşi juriu… Sau eu ceva n-am înţeles corect?

Oricum, baftă Pavel Turcu, oriunde te-ai afla.

.
.
.
Post Sriptum: Read the rest of this entry »

Prezent:

Viitor: Read the rest of this entry »

Read the rest of this entry »

După unele surse ne demne de încredere, principalul candidat al Moldovei care are şanse reale de a înhăţa laurii anul acesta la Eurovision, Pavel Turcu, de curând a părăsit ţara având vectorul viteză îndreptat spre Germania. Aceleaşi surse afirmă că autorităţile germane, după ce au aflat de zarva stârnită în jurul imnului scris de artistul moldovean pentru concursul cel vestit, au luat cu sânge rece decizia de al face pe Pavel Turcu reprezentant german la Eurovision. Cu detalii vine corespondentul nostru din Berlin: Read the rest of this entry »