blogu' lu' castraveţ

Un pioner trebuie să aibă nervi tari. De aceea ei trebuie gâdiliţi la greu, ceea cu ce, de fapt, ne şi vom ocupa în acest articol-album nostalgic. Vă voi povesti despre Crimeea, cu ultima serie de poze dedicate sfinţiturilor, amurgurilor şi pe-înseratelor din pitoreştile locuri din nemijlocita proximitate a Pietrei-Cur.

Feeria nocturnă începea cu primele aluzii de mers la culcare a cerculeţului galben de pe bolta albastră,

Read the rest of this entry »

Aceasta este încă o serie (penultima probabil) de fotografii la subiectul “Crimeea 2012”.

Bine v-am găsit.

Pe tărâmurile mult râvnite, pionerii vin cu iola. De data aceasta iola era a lui Leonid. Lui Leonid îi pare amuzant când află că pionerii sânt moldoveni. El cunoaşte mulţi moldoveni care vând la unul din bazarurile de la kilometrul X. Lui Leonid îi pare amuzantă limba moldovenilor de acolo şi comportamentul lor. Lui Leonid multe ce-i par amuzante. Pentru că Leonid singur el este amuzant.

În fiecare an, Read the rest of this entry »

Buna ziua. Pe mine mă cheamă Lola şi eu prima dată vin aici. Eu aici am venit cu tata, cu mama şi cu doi neni pioneri pe care nia tot îmi place să-i ling.

Aista-i tata meu. Da, el îi anume aşa. Mai ales după brânză cu bunişor.

E de la sine înţeles că nu poate soarele asfinţi mai frumos decât după o bucată de brânză scoasă din vacuum.

Tata meu încă pe mine mă învaţă Read the rest of this entry »

Despre toate trip-urile pionerilor în Crimeea s-au spus multe de bine. Acum şi de rău, într-un post aparte, ca cititorul să aibă după ce se îndulci, în articolele următoare. Fiecare an aduce cu sine inevitabila observaţie de cocălărire comercializare a locurilor aflate în preajma Balaclavei, acolo unde în ultimii 4 ani se odihnesc pionerii, trend observat încă în 2007, în alte părţi ale litoralului. Anul acesta a pus un accent deosebit în acest sens (repet, în acest articol sunt adunate exclusiv părţile negative, şi nicidecum nu reprezintă o concluzie definitvă urmată de o decizie de boicotare a locului respetiv).

Pădurarii şi-au modernizat modificat taraba şi tot sistemul de management al afacerii. Preţul la cazare, faţă de anul precedent, nu s-a schimbat. S-a schimbat restul. Daca anul trecut de evidenţa grupelor dislocate se preocupa un singur pădurar, care vizita pionerii cel mult o dată la trei zile pentru a elibera o blanchetă completată de mână, acum de două ori pe zi cate doi reprezentanţi ai S.R.L. “Turism, Vânătoare, Pescuit” urcă sârguincios munţii la deal pentru a verifica sau pentru a scoate din imprimanta termo a unui aparat de casa portabil un cec în toata legea:

Read the rest of this entry »

Drumul
Pentru că un pioner vârstnic este de multe ori un pioner lenos, anul acesta au mers cu maşina. La 20:30 (26 iunie 2012) 4 pioneri şi o javră, într-un ison au spus “pa” orificiului dintre două clădiri aflate la nemijlocitul capăt al oraşului, din partea dinspre aeroport. Înarmaţi cu tartine, CD-uri şi un telefon mobil dotat cu GPS şi o aplicaţie de la Navitel, au ţuşnit ca un ardei prin vama Tudora. La 06:30 pionerii speriau puchii de la ochi cu soarele răsare.

Read the rest of this entry »

În general bugetul pentru Crimeea trebuie planificat în dependenţă de nagâţuri şi cota de lene în totalul de hărnicie a turistului cu pricina. Astfel, pentru gusturi moderate şi pentru organisme dornice de sport, o astfel de călătorie minunată goleşte buzunarul cam cu 200-250 EUR, cu tot cu drum, alimente şi vicii mărunte gen bere şi ţigări. Dar, s-o luam de la o margine.

Transport:
Dacă în anii precedenţi pionerii preferau autocarele cu televizoare privite cu ochii capului sprijinit pe o coloană vertebrală obosită unită de membrele posterioare umflate de două rotunjimi amorţite, în 2011 au preferat să parcurgă drumul pana la mare în poziţie orizontală, adică pe ferodrum, în vagoane, culcaţi omeneşte, citind o carte şi sorbind bere te miri ce acolo. Vacanţa pionerii au început-o cu trenul Chişinău – Odesa , au mers în vagon simplu, depănând bancuri şi pălind belot. În Odesa s-au mai primblat o bucată de zi iar seara au urcat in alt tren. N-o să vă vină să credeţi dar această schemă este mai puţin costisitoare decât cea utilizată până acum (nu că diferenţa ar fi considerabilă, ci până acum eram convins că este exact invers), cu autocarul din Chişinău până în Simferopol, sau chiar până în Sevastopol. Unicul dezavantaj e că trebuie să petreci cam 10 ore în Odesa între sosire şi plecare. Pionerii au găsit cu ce să umple aceste zece ore. Va zic din start ca biletele la trenurile locale ucrainene reprezintă un deficit, mai ales în compartimente, mai ales pe locurile de la parter. Pentru trenul Odesa – Simferopol aveam biletele procurate … nu vă mai spun cum le-am obţinut şi prin cine, iar pentru drumul înapoi le-am luat chiar când am ajuns in Simferopol, u o săptămână înainte de a ne întoarce. Ghişeeriţa de la casa gării ne-a zis că bilete pentru parter nu mai sunt. Credeam că e vorba de o schema non formală de a vinde bilete. Mai târziu un cunoscut din Nicolaev mi-a zis că povestea cu biletele nu este atât de bizară: pe timp de vară toate se procură cu o luna jumătate înainte în special pentru compartimente, în special pentru parter. La fel mi-a mai sugerat ca e mai OK sa mergi cu trenul pana la Nicolaev, iar de acolo in Simferopol. În aşa caz nu mai pierzi o jumătate de zi intre debarcarea in Nicolaev si îmbarcarea spre Simferopol. Din Simferopol am luat un autobus până în Balaclava, după care am urcat în şalupă şi am fost duşi la locul de dislocare a detaşamentului.
Read the rest of this entry »

Πρωτοβουλία, τολμη, υποστηριξη
După cum şi-a fixat drept scop primordial pentru această vară, detaşamentul “Cioroiul”, în componenţă redusă, după lupte crâncene cu braşoavele fondate şi nefondate ale meteorologilor şi ale celor care-i asigură în mod legal sursa materială de existenţă, pionerii au pornit pe un drum bine prestabilit încă din momentul uscării ultimului fulg de nea pe prima frunză de ghiocel.

Câteva minute după ce a pornit trenul Chişinău – Odesa, un pioner a aflat tragica veste precum că alt pioner a trimis într-o călătorie acvatico-şerodrumincă printr-o banală apăsare de pedală, un accesoriu aproape indispensabil din arsenalul pioneresc. R.I.P. accesoriu pioneresc. Nişte gânduri nostalgice au început să-l frământe iar celui ce a făcut păcatul i-a întors spatele pentru tot restul călătoriei, îndeletnicindu-se cu un joc de manipulare cartografică întitulat „belot”, cu restul pionerilor – posesori ai unei conştiinţe curate. Read the rest of this entry »

Precum spuneam, pionerii s-au pornit şi au ajuns în Crimeea şi în anul acesta. Cu corturi, cu cazane, cu topor, cu primus cu voie bună şi cu multe aşteptări, la urma urmei. Cum s-au dus, aşa au venit. Parca au venit cu impresii da în acelaşi timp nici nu ştiu despre ce să povestesc.

Să povestesc oare toate istoriile citite pe bloguri despre furturile care au loc pe capul Aiia (Injir), acolo unde s-au oprit pionerii şi despre vedeniile cu musafiri pe care le aveau pionerii noaptea după care strigau din uşa cortului „blia, kto zdesi?!” de se speriau şi vedeniile, şi pionerii şi încă câteva corturi în raza de câteva sute de metri,

sau despre Artiomov Artiom Victorovici, chipeşul pădurar care ne făcea reducere pentru cazare şi care ne-a povestit despre filmările care au loc în zonă (am uitat cum se numeşte) la care sâmbătă va participa şi Brad Pitt, şi pe care n-am reuşi să-l imortalizăm pe matricele aparatelor noastre (la Artiom Victorovici mă refeream),

despre cât de repede trecea ziua şi cât de plăcută era acea oboseală de seară când se turna un 50 la masa şi cât de bine mergea tartina preparată din slănină, acoperită cu ceapă dulce, stropită cu oţet şi presărată cu piper negru,

Read the rest of this entry »

Azi e sâmbătă, 12 iunie 2010, ora 16:01. În timp ce mulţi dintre voi se bucură acum de WiFi-ul gratuit din localurile capitalei sau din parcul central, plăcut ameţiţi de bere sau încălziţi de un ceai la o terasă, inspirând fumul de ţigară sau mirosul de frunze ce vine prin geamul casei, pionerul, chiar în momentul când citiţi aceste rânduri, este aşezat comod pe o bancă din autocarul ce a apucat-o spre malurile liniştite ale Crimeei lăsând în oglinda retrovizoare blocurile semeţe ale oraşului, cu tot cu lumini de semafoare, claxoane de maşini, mirosuri de beton şi gaz de eşapament. Pe el şi pe ceilalţi pioneri din acelaşi autocar îi aşteaptă o săptămână plină de soare şi mare. Deja simt cum briza de mare le gâdilă nările şi toate coardele interioare încep să se înmoaie după un an de muncă, oficii şi zarvă. Au rămas câteva ore până când pe pietrişul mărunt al plajei, între mare şi munte, sub cerul albastru, vor înflori câteva corturi şi se va aprinde flacăra unui rug pioneresc.

…

Ah da, şi ca să nu le fie trist pe drum, au luat cu ei o problema la care să se gândească în pauzele cinematografice provocate de schimbul DVD-urilor de către asistenta de bord. Şi ca voi, în tot acest timp, să nu staţi degeaba, v-o zic şi vouă, poate găsiţi soluţia înaintea pionerilor.

Într-o temniţă, în celule separate şi izolate totalmente una de alta, se află 100 de deţinuţi. Într-o bună zi şeful temniţei i-a strâns pe toţi într-o sală şi le-a zis:
– Dragii mei deţinuţi, începând cu ziua de astăzi, aveţi şansa să ieşiţi la libertate dacă găsiţi soluţia la o mică problemuţă. Problema este următoarea:
Într-o odaie izolată fonic şi vizual este instalat un bec cu incandescenţă clasic conectat la un întrerupător. Circuitul este funcţional. Cum vă spuneam, începând cu ziua de azi, timp de o perioadă nelimitată fiecare dintre voi, în mod aleatoriu va fi închis pentru câteva minute în acea odaie în care va putea folosi întrerupătorul. Se poate întâmpla că cineva dintre voi va fi invitat nu o singură dată în această odaie, după cum va decide întâmplarea. De fiecare dată, unul dintre voi are dreptul să spună „În această odaie au fost toţi deţinuţii din temniţă”. În cazul când are dreptate, toţi deţinuţii vor fi eliberaţi, în caz contrar toţi vor fi executaţi. Pentru aceasta, vă las pe toţi 100 în această sală să stabiliţi cum anume unul dintre voi va putea şti la un moment dat că el este ultimul deţinut invitat în camera cu bec şi respectiv va putea enunţa afirmaţia salvatoare. După ce veţi ieşi din această sală, nu veţi mai putea comunica unul cu altul până când nu va fi enunţată propoziţiţia cu pricina. Vă subliniez faptul că în această odaie nu va intra nimeni înafară de deţinuţi.

După asta şeful temniţei a ieşit şi cei 100 de deţinuţi au rămas să găsească soluţia. Peste câteva luni toţi deţinuţii au fost eliberaţi când unul dintre ei fiind în camera cu bec, a spus că toţi au fost în această odaie.
Întrebarea este: cum s-au înţeles deţinuţii între ei şi cum a fost găsită ideea care i-a eliberat pe toţi.

Asta a fost problema pe care au luat-o pionerii cu ei. Vă urez gânduri salvatoare şi nu uitaţi că afară e vară. Până la noi întâlniri.

P.S. Ma bucur ca n-am să văd futbolu şi niş statusuri salbatice despre aceasta n-am sa scriu. URA!

Vineri dimineaţa, la 09:45 pionerii aşteptau iola să plece spre Balaclava.

Lacrimi. Boşete. Cortina.
Read the rest of this entry »