blogu' lu' castraveţ

Πρωτοβουλία, τολμη, υποστηριξη
După cum şi-a fixat drept scop primordial pentru această vară, detaşamentul “Cioroiul”, în componenţă redusă, după lupte crâncene cu braşoavele fondate şi nefondate ale meteorologilor şi ale celor care-i asigură în mod legal sursa materială de existenţă, pionerii au pornit pe un drum bine prestabilit încă din momentul uscării ultimului fulg de nea pe prima frunză de ghiocel.

Câteva minute după ce a pornit trenul Chişinău – Odesa, un pioner a aflat tragica veste precum că alt pioner a trimis într-o călătorie acvatico-şerodrumincă printr-o banală apăsare de pedală, un accesoriu aproape indispensabil din arsenalul pioneresc. R.I.P. accesoriu pioneresc. Nişte gânduri nostalgice au început să-l frământe iar celui ce a făcut păcatul i-a întors spatele pentru tot restul călătoriei, îndeletnicindu-se cu un joc de manipulare cartografică întitulat „belot”, cu restul pionerilor – posesori ai unei conştiinţe curate.

Odesa
Aici pionerii au aflat că forţele de ordine publică din incinta gării sunt mai hapsâne de bani turistici decât cele de la gara din Chişinău. 200 UAH nedeclaraţi de poliţai serviciului fiscal local este tariful pe care trebuie să-l plătească un fumător înflăcărat cu un chiştoc aprins pe peronul gării din Odesa. Asta desigur dacă nu-l cunoaşte pe Vitalii Grabovski – un căpitan cu greutate autoritară rezident în listele angajaţilor în industria feroviară odesită. Este suficient să-i dai un telefon lui Vitalii Grabovski şi chiştocul aprins se stinge la urnă rămânând la preţul unei simple ţigări.

În Odesa pionerului i-a râs inima de la priveliştea contemplată la gara maritimă: lemne. Multe lemne. Dar cum a spus gladiatorul: Not yet… not yet, în Crimeea sunt lemnele care îl aşteptau.

– Mămica, mămica! Da cini-aciala?

– Aciala-i felinarul care noaptea întâlneşte corăbiile iar ziua strange găinaţul pescăruşilor zglobii ca tine.

Ei cum sa vii în Odesa şi să nu cauţi o bere pe Deribasovscaia?

Bere n-au găsit pentru că toţi aveau de lucru.

În schimb seara au dat pe la „Kompot” şi au băut şi berea ceea. După cum au observat ei, înaintea lor au mai fost de-ai lor. De ce n-au filmat un clip pentru Snails, eu nu ştiu.

Trenul
La miezul nopţii pionerii au urcat în trenul care merge spre Semfiropol. Stranie vânzare de bilete la tren se face în Ukraina. Chiar daca vrei să cumperi cu o săptămână înainte 4 bilete in acelaşi compartiment, ţi se spune ca locuri pe canapelele de jos nu-s, sunt doar sus. Astfel încolo ne-am dus 5 oameni în 4 compartimente diferite, deloc în acelaşi vagon, toţi pe paturile de sus. Pionerul a nimerit în compartiment cu flăcăi. Veneau de la Giurgiuleşti şi plecau acasă, în Sevastopol. Erau marinari pe o navă de pasageri ce circulă pe Marea Neagră, pe valurile ce bat din Turcia până în Giurgiuleşti şi tocmai acum veneau acasă în concediu. De la stânga la dreapta: Andrei, Saşa, Saşa. Printr-o fericită ocazie a lor, Andrei împlinea în noaptea ceea 26 de ani. Printr-o fericită ocazie ei taman aveau ceea ce a mers de minune la tartinele din rucsacul pioneresc. Noaptea a fost lungă. Anii lui Andrei au fost împliniţi cu succes.

Scuturând puchii de pe opi şi hârciogii de subsuori, pionerii au fost împinşi în Semfiropol prin uşa de ieşire a vagonului numărul patru de kilogramele rucsacurilor doldora de bunătăţuri moldoveneşti, lichide şi solide. La revedere tren.

Gara Semfiropol. Autobus Simferopol-Balaclava. Balaclava. Bere. Şurpa. Bere. Piaţă. Iolă (ялик бля). Deadea Saşa.

Prima zi
Deadea Saşa al doilea an la rând marchează începutul de concediu al pionerilor. Legănându-i pe valuri, el îi duce spre Piatra-Cur (Камень-Жопа бля) unde îi aşteaptă vacanţa mult dorita şi binemeritată. Deadea Saşa e mai vesel când pionerii vin decât când pionerii pleacă. Pionerii îs mai veseli când Deadea Saşa e mai vesel.

Obosiţi, flămânzi, epuizaţi de scanare a locurilor favorabile şi comode pentru dislocare, după câteva ore bune de căutări, de nivelare a locului ales după principiul „nu-i cum vrei îi bun cum este” şi „cum o dat dumnezău”, de instalare a cortului, de despachetare, pionerii şi-au aşezat într-un bun sfârşit şalele pe pietre ca să depene prima dată în acest an amintirile lucrurilor ce s-au petrecut la faţa locului, deschizând cu energia lor tânără şi neliniştită portalul universurilor paralele. În general, nopţile în munţii Crimeei sunt întotdeauna pline de misticism. La un moment dat pionerii sunt la un pas de a deveni singuri stafii.

A doua zi
Iar a doua zi…

Drept ca nu toate zilele au fost la fel de însorite. Au fost şi zile mai înnourate, de aceea unii odihnitori preferau să facă băi de soare îmbrăcaţi.

Alte ori frigul era compensat de nişte exerciţii fizice bârnoase extraacvatice

sau subacvatice.

Bucatarie
Dar să vă povestesc despre rutina zilnică a acelor bravi cutezători. Pentru a duce un trai decent, orice om civilizat ştie încă din copilăria genetică a semenilor săi aranjaţi pe rigla timpului că un homo laboris fara instrumente este un homo perdutus. De aceea, pentru a drege o haleală, trebuiesc lemne. Daca lemne nu-s atunci sunt ace de brad. Daca sunt ace de brad, atunci trebuie grebla pentru ele. Aşa a fost meşterită grebla. Materia prima era din belşug.

O oră de lucru şi nici un fel de magie. Din păcate nu s-au păstrat schiţele tehnice ale device-ului.

După ce combustibilul natural era strâns, o ceată de pioneri haiducăriţi de locurile celea sălbatice se întorcea cu proviziile din civilizaţie.

Masa era aranjată,

nu râmânea decât să fie pus cazanul la foc şi de făcut papa bun.

Ca in orice bucătărie serioasă trebuia sa existe si chiuveta. Toate proviziile erau spălate gospodăreşte.

Când ferestraul şi toporul nu mai ascultă mâinile pionereşti, pionerii merg la pădurar. Pentru că acolo este din belşug lemne.

La mare foamea te păleşte pe neaşteptate, aşa că unii luau o gustare pe unde-i prindea pofta.

(Imaginea aceasta a fost raportată ca nelalocul ei şi lezatoare de simţăminte pentru unii. După cum a spus facebook-ul mai mulţi useri lameri (a se citi pudici speriaţi de avioane) au trimis raport lui Zuckerberg)

E păcat sa vii aici si sa nu guşti din darurile naturii. De aceea pionerii au pus nada iar natura urma sa decidă singură ce trebuie sa arunce in ea.

Mai pe urma pionerii au înţeles că marea nu prea recunoaşte metode artificiale de dobândire a hranei.

Deaceea pionerii au înţeles trebuie sa apuce situaţia creată in propriile mâini. Rezultatul a fost pe faţă.

Totuşi nu se putea sa se hrănească doar cu darurile mării, aşa că de cele mai multe ori preferau vietăţi mai terestre.

La cele aeriene nu era de ajuns.

Uneori vecinii se bucurau de o atmosfera absolut naţionala: începând de la mâncare, continuând cu ţuică ardelenească şi terminând cu “Ş-aşa-mi vine câte-odată”.

Pe scurt, să moară de tristeţe şi foame pionerii n-aveau nici o şansă.

Ceea ce nu chiar pentru toţi în universul acesta este valabil.

După cinele copioase, mâncarea trebuia aşezată bine.

Si asta se întâmpla sistematic.

Misticism
Dupa cum v-am spus la început, nopţile in munţi sunt feerice, pline de taine şi mistică.

Aici pionerii au atins culmile cunoaşterii şi adevărata esenţă a realităţii,

au lăudat de bine pe toţi pământenii,

au contemplat piscurile enigmatice ale unor tărâmuri de basm, în fiecare clipă având impresia ca din ceaţă va ieşi într-un sfârşit din ascunzişul său dragonul.

Pionerii au atins cu degetele pietrele fermecate,

au aruncat o râmă pescăruşului-fantomă,

au fiert licori de chemat strigoii,

au văzut cu ochii lor cum este mâncat soarele,

şi cum a fost botezată luna.

Dimineaţa mistuia toate vrăjile şi nu rămâneau decât pietrele scăldate de răcoarea dimineţii şi valurile ce le mângâiau în şoaptă.

Asfinţiturile

Marea
Unui pioner i-ar trebui şi i-ar tot trebui timp ca să parcurgă toate cărările umblate şi neumblate ca sa guste cu ochiul din priveliştile pe care i le oferă marea. De pe uscat,

sau de pe mare.

(Затерянный Мир)

Deadea Saşa i-a adus într-o zi pe mare. Cât n-ar fi de paradoxal, dar lângă “Băşinosul” (“Пердун” – o grotă care trage în sine apa dedesubturilor şi o scoate înapoi pe deasupra sub forma unui havuz de balenă. Locul nu-şi merită calificativul obscen, dar, cu gura lumii nu te pui)…

… se află o altă grotă ce scoate la suprafaţă o apă potabilă, nesărată, limpede ca lacrima şi foarte rece. Aici pionerii n-au rezistat tentaţiei şi au sărit cu cap cu tot în apa de aproximativ zece grade. După cum spune Deadea Saşa, pescarii vin aici sa-şi potolească setea şi să facă plinul canistrelor de rezervă potabilă.

Pe mal pionerul a avut cel mai lung, cel mai strâns şi mai sănătos somn pe care şi-l poate aduce aminte.

Marea este cea mai frumoasă în dimineaţa când pionerii îşi strâng rucsacurile pentru a pleca acasă. Nici un val, nici un peştişor nu îndrăzneşte să tulbure acea linişte de reculegere a mării, pentru plecarea pionerilor.

Şi atunci pionerii îşi iau rămas bun de la mare, de la munte, de la acele spirite nevăzute ziua care sfinţesc aceste locuri şi care le alimentează pionerilor bateriile pentru mult timp înainte.

Deadea Saşa. Iolă. Balaclava. Autobuz. Autobuz. Tren. O. Henry. Cafea.

P.S.
Într-un post următor va fi prezentat şi raportul financiar, ghid al tinerilor cutezători care poate au de gând să calce pe urmele pionerilor până n-au căzut acele de pin de pe Injir.