blogu' lu' castraveţ

Drumul
Pentru că un pioner vârstnic este de multe ori un pioner lenos, anul acesta au mers cu maşina. La 20:30 (26 iunie 2012) 4 pioneri şi o javră, într-un ison au spus “pa” orificiului dintre două clădiri aflate la nemijlocitul capăt al oraşului, din partea dinspre aeroport. Înarmaţi cu tartine, CD-uri şi un telefon mobil dotat cu GPS şi o aplicaţie de la Navitel, au ţuşnit ca un ardei prin vama Tudora. La 06:30 pionerii speriau puchii de la ochi cu soarele răsare.

Read the rest of this entry »

În general bugetul pentru Crimeea trebuie planificat în dependenţă de nagâţuri şi cota de lene în totalul de hărnicie a turistului cu pricina. Astfel, pentru gusturi moderate şi pentru organisme dornice de sport, o astfel de călătorie minunată goleşte buzunarul cam cu 200-250 EUR, cu tot cu drum, alimente şi vicii mărunte gen bere şi ţigări. Dar, s-o luam de la o margine.

Transport:
Dacă în anii precedenţi pionerii preferau autocarele cu televizoare privite cu ochii capului sprijinit pe o coloană vertebrală obosită unită de membrele posterioare umflate de două rotunjimi amorţite, în 2011 au preferat să parcurgă drumul pana la mare în poziţie orizontală, adică pe ferodrum, în vagoane, culcaţi omeneşte, citind o carte şi sorbind bere te miri ce acolo. Vacanţa pionerii au început-o cu trenul Chişinău – Odesa , au mers în vagon simplu, depănând bancuri şi pălind belot. În Odesa s-au mai primblat o bucată de zi iar seara au urcat in alt tren. N-o să vă vină să credeţi dar această schemă este mai puţin costisitoare decât cea utilizată până acum (nu că diferenţa ar fi considerabilă, ci până acum eram convins că este exact invers), cu autocarul din Chişinău până în Simferopol, sau chiar până în Sevastopol. Unicul dezavantaj e că trebuie să petreci cam 10 ore în Odesa între sosire şi plecare. Pionerii au găsit cu ce să umple aceste zece ore. Va zic din start ca biletele la trenurile locale ucrainene reprezintă un deficit, mai ales în compartimente, mai ales pe locurile de la parter. Pentru trenul Odesa – Simferopol aveam biletele procurate … nu vă mai spun cum le-am obţinut şi prin cine, iar pentru drumul înapoi le-am luat chiar când am ajuns in Simferopol, u o săptămână înainte de a ne întoarce. Ghişeeriţa de la casa gării ne-a zis că bilete pentru parter nu mai sunt. Credeam că e vorba de o schema non formală de a vinde bilete. Mai târziu un cunoscut din Nicolaev mi-a zis că povestea cu biletele nu este atât de bizară: pe timp de vară toate se procură cu o luna jumătate înainte în special pentru compartimente, în special pentru parter. La fel mi-a mai sugerat ca e mai OK sa mergi cu trenul pana la Nicolaev, iar de acolo in Simferopol. În aşa caz nu mai pierzi o jumătate de zi intre debarcarea in Nicolaev si îmbarcarea spre Simferopol. Din Simferopol am luat un autobus până în Balaclava, după care am urcat în şalupă şi am fost duşi la locul de dislocare a detaşamentului.
Read the rest of this entry »