28 aprilie – deschiderea sezonului
Pentru că deschiderea sezonului de primăvară – vară, 2013, nu este departe, ofer ocazia prietenilor să-şi mai acumuleze nişte broaşte apăsătoare în piept cu o succintă relatare de fapte a unui moment similar din anul trecut. În 2012, începutul a fost ca niciodată. Fugăriţi din urmă de norii de bioxid, care deja au acoperit oraşul, pionerii n-au răbdat începutul lunii mai, şi s-au avântat acolo unde le cântă sufletul şi li se bucură rânza. La Ţîpova. La 9 dimineaţa, jos îi aşteapta iarba mustoasă şi soarele înmuietor de oase.
Pionerii, înainte de a ajunge la destinaţie, fac întotdeauna un popas la piatra dorinţelor – piatră cu un trecut enigmatic şi cu un prezent nu mai puţit lipsit de misticism (pe blog este multă informaţie, uşor de găsit prin banalul search).
Expediţia lor, pe lângă celelalte secundare, a avut un scop primordial, bine definit din timp: descoperirea comorii acoperite un an in urmă, cu pietre, în râuşorul preferat. Comoara, bineînţeles, a fost descoperită cu succes…
…şi valorificată după toate canoanele arheologice.
Mai spre seară, desigur.
Şi nu se cuvine ca în prima seară a primei expediţii de culcat devreme. Treabă este şi noaptea.
Cei cu carma mai curată, au parte de revelaţii speciale. După asta urmează expediţii de noapte la cascadă.
A doua zi detaşamentul odihneşte la cascadă. Restul, în acest timp, muncesc de zor.
Cine nu munceşte, duce lupte crâncene pentru acapararea de teritoriu şi dobândirea de hrană.
După odihnă, pionerii se simt obligaţi să pună creierul la muncă. Jocurile intelectuale reprezintă cea mai simplă variantă.
Şi dacă este vorba despre jocuri intelectuale, să câştige trebuie toţi ca unul, fără excepţii.
După cum este primit, un ritual aparte, în programul de activităţi pionereşti, reprezintă pregătirea mesei.
Toţi fac, toţi papă.
De data aceasta, Pavel a adus o minunată reţetă de supă mexicană.
Am mâncat. Am stat. Am hodinit.
Pe această notă culinară, termin istoria, prieteni. Sper să vă gandiţi bine la luarea deciziei, când va veni vorba de dus iar (a se citi “de deschis sezonul în 2013”).
Până la noi povestiri. De vară – mai sunt.
