Melanzane alla Parmigiana
Undeva în Parma, un om pe nume Giuseppe se trezi într-o dimineaţă de duminică, mai devreme decât de obicei, şi porni încet spre piaţă. Era ocupaţia lui obişnuită în zilele de duminică: să iasă negrăbit din casă, şi să numere pietrele de pe caldarâm. Şi când ajungea cu numărătoarea puţin peste o mie, se trezea ajuns în faţa primelor tarabe. Îşi vizita toţi prietenii cu care obişnuia să…(сontinuarea pe povestigustoase.com)
Dinu e timpul de organizat si vreun master class.
nu de alta de vreo doi lesinatzi de-am sunt 🙂
Morena
16 Mar 10 at 10:59
iaka iaka amush obedu:)
kirpi4
16 Mar 10 at 11:02
lasă gura apă
Artur
16 Mar 10 at 11:51
o sa innebunesc de la retetele tale 🙂
nika
16 Mar 10 at 12:41
Păcat că nu trăiţi şi voi în Parma…:)
kirpi4
16 Mar 10 at 13:43
ugavaril, trag o fuga pan la mcdonalds.
posmotrel
16 Mar 10 at 15:01
Oeee! Dap asta-i shel mai menunat. Eu, dupa doi sau trei ani de nepunere a kishiorului la MC, am vost nu demult acolo. Dupa shi an myncata doua plashinte de shelea de-a lor ap nu nimerem cararea pyn la etaju 3. Ghini c avem cecu cu mini. Dupa asheia zi aproape rocovaia, eu pe la MC ni nagoi…kak minimum 3 ani.
kirpi4
16 Mar 10 at 15:05