Purcei
De când mă ţin minte, taică-meu a avut o afecţiune deosebită pentru purcei. Gospodarii şi gospodinele din sat creşteau vaci, capre, oi, uneori toate odată, alte ori pe rând. Taică-meu creştea numai porci. Pe lângă faptul că godacii aveau un regim strict de mâncare şi curăţenie, ei se mai bucurau din belşug şi de comunicarea cu taică-meu. El era îngerul păzitor al godacilor începând cu ziua când apăreau la lumina becului roşu de incubator şi până în ziua când intra vreun gospodar pe poarta cu o butelie de gaz şi cu un mănunchi de cuţite. În acel moment taică-meu pleca de acasă pentru câteva ore. Se întorcea exact în momentul când toată gaşca de fraţi şi verişori (adică eu şi ceilalţi) trebuia să se urce pe spatele cald şi plin de aburi de godac, proaspăt spălat de pârleală, ronţăind o ureche sau un şfichi de coadă. De aceea godacii creşteau mari şi rotunzi (pentru a afla continuarea istoriei fă click pe imaginea de mai jos).
[…] mici li se oferă mângâiere părintească şi căldură omenească. Cât timpcresc li se mai dă urluială, lucernă, ştir, bostănei daţi prin răzătoare, macuc, […]
Karma lui Budulai « Poveşti gustoase
29 Sep 10 at 20:48
100
-0
9
dima
4 Apr 13 at 18:01