Copacul de mazare
Pe un copac creshtea mazare. Era asha de renumit shi de unic prin partzile unde creshtea el, ca toata lumea yl iubea.
Studentzii fasheau shashlyshi sub dynsu, narcomanii fumau iarba sub dynsu, se mai f**eau noaptea pe-acole, yntr-un cuvynt era foarte vizitat.
Mazarea se cocea verde. Roada o stryngeau ushor. Vara pe la sfyrshitu lu iunie aruncau cu bytele, scuturau boabele ca nucile. Cele mai tinere cadeau repede – doua boabe umpleu caldarea. Dar mai ynspre toamna, cu cyrligele rupeau pastaile shi faceau tocana.
Pe urma la masa, puneu boaba pe masa, o taiau hrinci shi myncau cu totzii boaba verde. Shei mai curajoshi shi iubitori de xtreme, mai puneau shi la conservat. Sherbeau boaba yn shiaunu shel mare, cu sheapa, cu gogoshari, morcov taiet maruntzal, nishte fasole shi bostanei, cu oloi, frumos, cum trebe. Shi tat asta dupa she dade yn clocot de vo trei patru ori, se punea yn banshi de trii kile shi se zakrute cu zakrutka.
Da toamna shi iarna, de la conservele de boabe, daca myncai, putei sa otrajeshti tata mahala…taare mai umflau la burta. Unu bl*, o mynkat shi s-o culcat. Dimineatza o aprins un belomor yn casa, sh-o expluadat casa, ferestrele vecinilor o sarit tate, jiumate de perete o chikat. Deatyta erau boabele este interzise, numa pe dealuri puteai sa cresht copashi de mazare, shi numa cu permisiunea autoritatzilor. Cumparai licentza de la primarie, semnai contract shi aninai la fiecare copac agnetushiteli.
Asha copashi amu cresc numa yn rezervatzia naturala din Tzaul… shi yn Papua – Noua Guinee.
[04.08.2005]
