blogu' lu' castraveţ

Anume acesta era de obicei textul cu care întâlnea un sat sau un raion un oaspete, fluturând într-o manieră ospitalieră cu poalele prosopului din beton armat de sub mămăliga unei statui jerpelite cu chip de colhozniţă, sau la figurat – orice structură cu pretenţii de edificiu arhitectural, de pe vremurile sovieturilor. Timpul trece, prosoapele s-au transformat în nisip sau in pietre de temelie pentru încă un sarai al unui fost preşedinte de colhoz, unui fost primar, sau unui fost brigadir mai gospodar. Textul apare pe alte edificii, pe stâlpi, pe pereţii fostelor clădiri ale brutăriilor de lângă şosea, pe berezent întins peste magistrală sau pe aracal lipit cu dragoste pe frontonul benzinăriilor de la marginea satului. Oamenii au rămas la fel de ospitalieri când e vorba de întâmpinat un oaspete. Şi nu numai lozinca a rămas neschimbată. Deci ce vede un străin care calcă tărâmul strugurelui de poamă, ce neapărat o să bucure ochiul unui oaspete proaspăt coborât din autocar păşind cu 3 metri dincoace de linia de frontieră, ce-o să vadă un neamţ care a mers 6 ore cu maşina în primul rând când o să se vadă în ţară noastră independentă şi europeană, care uşi o să i se deschidă în faţă cu braţele larg deschise şi surprinzător să-i spulbere orice dubii cu referire la amplasarea sa anatomico-geografică pe corpul rotund al globului albastru?

În imagini aveţi o porţiune mai dosită a Postului vamal Tudora cu condiţii de nivel european.

Evident, bucură faptul că în planul de integrare europeană a rămas cu un punct mai puţin de realizat (şi asta încă din 2008). Concluziile, bănuiesc eu, trebuie să fie şi individuale, nu doar sub forma unui bolohan aruncat ograda gospodarilor ţării.

Ţ-închipui, vin dimineaţă la lucru şi mă uit, tăt îi plin. Şi vâd între doi copaşi un loc liber. Taman un pudel îşi făcea treburile acolo. Aştept până termină, îndrept oglinda şi dau în urmă. Şi-l zăresc: unu măşcat şi proaspăt. Eu întorc volanul, cotesc, feresc oglinda de copac, dau în urmă până la capăt şi mă opresc. Ies, mă uit pe sub roţi, parcă nu se vede nică. Şi m-am dus la lucru. Amu, seara o vinit fumeia pe la mine, mă aştepta lângă maşină. Eu ies de la lucru, descui maşina şi pornes. Încălzesc motorul, dau soba la maxim că lu a me îi plaşi când încălzeşte la chişioare. Pornesc muzică şi ne pornim. Când ajiung la Ştefan, mă uit: pute. Mă uit la a me, îi pute şi ii. Eu îi zic, uită-te la chişioare. Curate. Dau pe obocină, mă opresc şi ies din maşină. Şi m-an uitat eu parca avem un lostopană de frunze pe talpă când mă suiem în maşină, da ni s-o părut c-o chicat. Ies eu, mă uit da de papucul meu între frunze şi talpă taman câcatu şela de dimineaţă. Eeee, dap nu m-am dus eu la magazin, am cumpărat două stecle de apă minerală, ş-un rulon de hârtie de veceu, şi-am tot frecat talpa până le-am făcut ca noi. Ne pornim noi. Deschid oleacă fereastra să iasă putoarea. A me o zis la un moment dat: gata închide, c-o ieşit şi porneşte soba, c-am îngheţat. Eu închid fereastra, pornesc soba şi merjem. Mai merjem oleaca – iar pute. Mă uit, da la mine pedala de la frână e plină de plastelină de pudel. Ap iaca aşa, m-am ferit să nu-l calc cu roata. Ţ-închipui.

True story.

Studiile celor mai controversaţi psihologi cu renume mondial arată că modalitatea de a depăşi o situaţie de criză, de a rezolva o problemă serioasă a unei societăţi este analogică cu modul în care majoritatea indivizilor ce alcătuiesc această societate acţionează în situaţii fiziologice. Administraţia blogului şi-a pus scop să verifice această versiune. După rezultatele sondajelor se va putea identifica tipul problemei noastre şi respectiv vom putea prognoza modalitatea de ieşire din criză.

De asemenea, cei mai harnici şi mai puţin discreţi pot lăsa răspunsurile în comentarii, sub forma:
A-1
B-6
C-8
D-4

Părerea ta contează! Spune ce gândeşti!