blogu' lu' castraveţ

Ca să faci ceva, trebuie să ai un pretext. Ca să existe pretextul de a merge undeva, trebuie neapărat sa ţi-l faci. Preetenul meu cu atomobil personal 2look şi-a făcut minunatul pretext de a bea la mine o cafea.
– Oare să nu ne ducem noi astăzi undeva?
– Oare!
– Nu cumva la Căpriana?
– Cumva!
– Ap io vin sa beau o cafea la tine.

Cât timp el sorbea dintr-o Lavazza potolită cu o cutiuţă de frişcă, fără zahăr, eu Read the rest of this entry »

Intro
{
Data trecută, când a fost prinunţat pentru prima dată toastul despre iniţiativă, cutezanţă şi susţinere, la iniţiativa lui Pavel acesta a fost poreclit “Iota Kappa Sigma”. De la toast a venit şi principiul întitulat similar, scris şi principiul “IKΣ”. E bine să ştii.
}

Planurile de vineri au fost amânate pe sâmbătă. Planurile de sâmbătă au fost amânate pe duminică. Planurile de duminică au fost amânate. Cam acesta era lanţul logic care-i apropiau pionerului ziua de luni. Duminică, pe la orele 12:00, pentru pioner, această idee reprezenta o catastrofă. Şi când toate ţolurile din casă au fost bătătorite de-a binelea de plimbările agitate ale tălpilor pionereşti, ciocnindu-l pe cel din urmă de peretele fatalităţii, a sunat telefonul. În acel moment pionerul nu ştia că în acea zi de duminică, avea să se convingă încă o dată de eternul principiu al scopului pus cu înverşunare: dacă-ţi doreşti ceva foarte tare, ţi se va întâmpla neapărat. Pionerul, vineri seara, îşi dorea foarte tare să ajungă la Puhăceni, chiar în week-end-ul care bătea la uşa săptămânii în plină desfăşurare, cât de paradoxal n-ar suna acest fapt. Deci, a sunat telefonul. Era duminică, era 2look care în acea vineri vorbise cu pionerul şi ştia despre marea dorinţă a acestuia, ba mai mult decât atât, era sigur că pionerul, la acea oră, îşi încălzeşte palmele deasupra mangalului încins, acolo unde şi planificase. Era duminică, era soarele în zenit, era iarnă, dar pionerul era acasă. Şi era mare dosadă. Dar. După câteva minute de discuţie interesantă la telefon, după puţine negocieri cu ambele părţi de lângă cei ce ţineau dispozitivele de comincare fără fir la ureche, planul pentru acea zi de duminică a fost stabilit şi pus în aplicare fără ezitare. 2look şi-a luat calul, puşca şi nevasta (cu tot cu odraslă), pionerul şi-a luat mangalul, puşca şi
nevasta (încă odraslă) şi pe-aici le-a fost drumul, adică pe la Ciocana.
Drum. Copaci. Bancuri vesele. Până s-au văzut la faţa locului.

Cărarea pe unde câteva luni în urmă alergau zglobii pionerii, va fi peste câţiva ani umbrită de Read the rest of this entry »

În dimineaţa aceea, corpul pionerului a luat forma unghiului de 90 de grade, fără ca să primească comanda respectivă de la cerebelul central. Mâinile au luat şi ele aceeaşi poziţie faţă de corp şi în câteva secunde făceau o săpuneală soră cu moartea ochilor şi feţei, deasupra lavoarului din baie. Cerebelul central (de fapt unicul, că de altele l-o păzit ‘mnezău) şi-a văzut cutia împreună cu toate accesoriile în oglindă şi i-o zis în sinea lui „bună dimineaţa”. Era ora 9:00. Era sâmbătă. Cerebelul încă mai simţea că ieri a fost vineri, dar asta nu l-a împiedicat să ia telefonul radioactiv prin intermediul mecanismelor teleghidate numite mâini şi să sune cerebelele celorlalţi pioneri. Cerebelele celorlalţi pioneri făceau exact ceea ce făcea şi cerebelul pionerului nostru acum jumătate de oră: hospeau, doscheau, horăieu, druhleu, dormeau dacă vreţi, arătându-şi singuri lor vise cu o bucată şold de pescăruş copt împins cu zeamă de cocos la umbra unui palmier foios pe malul unei insule nelocuite. De aceea ele, cerebelele celelalte, au răspuns la telefon foarte nemulţumite. După lungi negocieri, argumentări cu o puternică forţă de convingere, încă patru cerebele au repetat isprava primului cerebel pioneresc. Prin voinţa întâmplării, norocului şi insistenţei pionerului, peste o oră şi jumătate, toţi cinci împingeau un cărucior mare, pe fundul căruia abia de se zăreau câteva bucăţi cu carne, niscaiva salată de varză murată, o sticlă cafenie şi câteva beri, înspre uşa unui supermarket din centrul capitalei. Ei se undeva se duceau. Unde s-au pornit, acolo au şi ajuns.

Read the rest of this entry »