blogu' lu' castraveţ

14 octombrie 2012, punctul nr.2 de destinaţie.

Despre acest edificiu din patrimoniului geologic al spaţiului pruto-nistrean, urechile pionerului au auzit de nenumărate ori. De la mulţi hoinari pionerul a auzit despre 100 de movile.

De numărat nu le-a numărat, da câteva zeci de movilițe un ochi ager le poate depista.

O movilă dintre acestea, cea de lângă șosea, este prima la care vin toți, și dacă ochiul ager de pioner nu greşește, este cea mai mare. Deci, am fost, am văzut. Nimic nu mai rămâne de spus.

Și, în final, de la fața locului, un mesaj-dedicație: Biruința, Avrămeni te iubește.

P.S.:
Legende despre aceste locuri, circulă mai multe. Unii zic că acestea sînt curgane ce păstrează osemintele uriașilor care au trăit în timpuri ancestrale. Alţii ziceau că sunt sarcofagele reprezentanţilor unor civilizaţii extraterestre care urmau să iasă din anabioză la 21 decembrie 2012 (dacă această afirmaţie are vreo valoare de adevăr, înseamnă că bateriile de menţinere a activităţii vitale s-au descărcat înăinte de momentul crucial). O a treia legendă spunde că movilele ascund rămăşiţele de mamuţi şi dinozauri. Tu, curiosule cititor, dacă ştii adevărul, nu ezita, te rog, să-l povesteşti şi la alţii.

Pănă la noi povestiri.

Despre alte locuri vizitate în honărelile prin nordul ţării:
Bădragii Noi,
miraculoasa peşteră de la Criva.

Şi e păcat să ajungi în nord şi să nu ajungi la Prut. Deaceea echipa de pe care încă nu se uscase bine glodul misterioasei peşteri, decise s-o ia spre Bădragii Noi. Zic băştinaşii că numele satului Bădragii Vechi (de la care a provenit denumirea Bădragii Noi) vine de la numele unui boier vestit pe vremuri – Bădrăgeanu.

Era 13 octombrie 2012.

Şi era spre amurg.

Aflaţi în zonă de frontiră era imposbil să nu dăm peste un câinele-lup de grănicer.

Pe urmă apăru şi granicerul cu un câine lup mai arătos. Echipa tinerilor flămânzi de aventuri fu amabil intergogată despre motivul aflării lor în această zonă. Răspunsul fu unul succint, iar faptul că Florin a avut ce povesti despre copilăria petrecută în aceste locuri, aflat la bunici – spulberară bravului grănicer toate suspiciunile. Casa bunicilor cu tot cu amintiri pustia la 100 de metri de mal.

Cam aşa a fost.

Şi era păcat să nu imortalizăm o meşteşugăreală de planking.

Alte descoperiri frumoase din acel ethno trip, vor urma.