blogu' lu' castraveţ

Seara de vineri a fost planificată cu două săptămâni înainte. De aceea, pionerul pe la 16:00, după ce a băgat în geantă un ştergar, o pereche de ciupici de baie şi o mătură de mesteacăn, a tras clampa uşii de la casă prin partea cea mai apropiată de afară. Afară ningea ciobăneşte. Cu aceste minunate accesorii, prin zăpada proaspăt aşternută, pricopsindu-se pe drum şi cu altele, la fel de indispensabile, întruchipate în peşte sărat şi bere el s-a îndreptat acolo unde în fiecare an pe această vreme, se adună cu colegii săi de breaslă. La saună. Pentru nimeni nu este secret ce se întâmplă într-o saună când acolo se află 12 oameni sănătoşi: bere, peşte, bătaie cu mătura, curăţare cu aburi, spălat cu omăt, bazin, bancuri, toate acestea într-o succesivitate şi pondere aleatoare. Dar numai o combinaţie unică poate să ducă la un plan grandios. De marele plan din ziua următoare pe cei doi îi despărţea doar pokeru-l pe care nişte băieţi cucuieţi (alţi băieţi) l-au organizat pentru a colecta 22 mii de lei pentru nişte copii orfani în cadrul unei acţiuni de crăciun.
După ce-a jucat vreo trei partide, timp în care fisele poker din faţa pionerului s-au transformat în promile, tinerii cutezători au plecat acasă pentru a fierbe până la urmă marele plan. Aşa s-a terminat vinerele. Sâmbăta s-a început foarte repede, aproape imediat. Cu împachetarea rucsacului. În câteva ore, foarte lent, pionerul, Beorbe şi Liviu erau deja în viteazul cal năzdrăvan, cu nările aprinse, lăsând amprentele potcoavelor pe drumul Orhei-Rezina.

Drumul, spre mirarea calului, era foarte bun, zăpada de pe drum a intrat toată în găuri, de aceea găurile erau aproape nesimţite iar drumul – neted şi catifelat. Spre Ţîpova circulă mult transport, inclusiv un autobuz de rută, deci calea este foarte accesibilă.

La 17:24 s-a împlinit visul pionerului care-l chinuia de mulţi ani: Read the rest of this entry »