blogu' lu' castraveţ

Vine, vine primăvara. Mărtişoare – vse dela. În faţa la Детский Мир, pe Armenească de la Ştefan până la poarta pieţei centrale, de la poarta pieţii centrale până la Moldtelecom pe Tighina, şi în general, orice scaun pus în spatele unei mese care vădeşte cea mai stingheră aluzie de bişniţă, pe 28 sau chiar mult mai înainte, numaidecât vinde şi mărţişoare. An de an, mărţişoarele suferă schimbări la faţă. Apar noi modele, cu noi şi noi navaroate. Anul acesta au apărut cu gheorghievscaia lenta şi cu tricolorovscaia lenta. Minunată idee de marketing, doar ca ne dezvoltată pană la urmă. Da dacă omul îi american şi lucrează în Moldova, cam de ce n-ar cumpăra el un mărţişor cu flagoamericanovscaia lenta… Da dacă omul are o nuntă sau o cumătrie fix pe 1 martie, cam de ce n-ar cumpăra el un mărţişor cu un prosop înflorat în loc de lentă … Da dacă omul are o înmormântare, ap n-ar cumpăra el oare un mărţişor cu lentă neagră… şi pentru popi ar merge. Pe scurt: nică imaginaţie.

Dragoste + Beţe = Dragobete

Cam asta-i etimologia acestui controversat prazdnic. Nu inventaţi voi tradiţii, istorii, surse scrise şi nescrise.
Tăt este foarte clar.

Beţe frumoase vouă!

O altă opinie foarte importantă despre această sărbătoare (şi de pe 14, şi de pe 24), o găsiţi în postul precedent.

Azi este 14 februarie. Câteva zile în urmă, în dimineaţa lui 11 februarie, în timp ce tineretul discriminat se pregătea să arate degetul care trebuie la toată opinia publică în faţa lui Ştefan cel Mare, în Africa un om o avut de înfruntat o mare cumpănă.

Ncube, un omulean truditor din Republica Sud-Africana care de draga dimnecioară s-a pornit la lucru, ca de obicei, călare pe bicicleta sa preferată, a fost atacat pe neprins de veste de un straşnic leopard. Dar n-a fost să fie. La tentativele zadarnice ale leopardului de a se înfrupta cu o bucata de Ncube, cetăţeanul, s-a dat jos de pe bicicletă, şi încetişor, moşnejeşte, l-a apucat de labele dinainte şi l-a băgat pe năstruşnicul animal cu ele drept între ramă. Triunghiul ramei a devenit în acel moment triunghiul Bermudelor pentru acel leopard anonim. Ncube a dat dovată de stăpâneală de sine şi nu s-a impacientat brusc. Juvina odată prinsă în capcana lisapetului, a fost supusă unui meticulos proces educativ cu sfântul lom – accesoriu, de altfel, nelipsit din arsenalul velocipedistic al lui Ncube. Când Ncube a luat o pauză de la procesul in care era antrenat împreună cu leopardul, pentru a hodini lomul, leopardul, neascultător din fire, a cam dat bir cu fugiţii. Ncube şi-a frecat zgârieturile şi şi-a contactat şeful să-i zică din cauza cărei păţanii a întârziat la lucru.
Rugăminte: dacă-l găsiţi pe fugar, anunţaţi-l pe Ncube, lomul căruia a rămas păgupaş prin îndoitură.
Toată noutatea aici: noutate.

Cam atât despre 14 februarie.

Undeva în cosmos, se întâlneşte odată un asteroid – o bucată de planetă din alt sistem, cu pământul. Şi cum îl vede de departe, îi strigă!
– Ehehei! Pământule! Ce mai faci bătrâne?
– Da ce să fac, normal, numai că în ultima vreme mă cam mănâncă tot trupul. Mătică am oameni.
– Ei las, nu-i nică straşnic. Ar să-ţi treacă.

Intro
{
Data trecută, când a fost prinunţat pentru prima dată toastul despre iniţiativă, cutezanţă şi susţinere, la iniţiativa lui Pavel acesta a fost poreclit “Iota Kappa Sigma”. De la toast a venit şi principiul întitulat similar, scris şi principiul “IKΣ”. E bine să ştii.
}

Planurile de vineri au fost amânate pe sâmbătă. Planurile de sâmbătă au fost amânate pe duminică. Planurile de duminică au fost amânate. Cam acesta era lanţul logic care-i apropiau pionerului ziua de luni. Duminică, pe la orele 12:00, pentru pioner, această idee reprezenta o catastrofă. Şi când toate ţolurile din casă au fost bătătorite de-a binelea de plimbările agitate ale tălpilor pionereşti, ciocnindu-l pe cel din urmă de peretele fatalităţii, a sunat telefonul. În acel moment pionerul nu ştia că în acea zi de duminică, avea să se convingă încă o dată de eternul principiu al scopului pus cu înverşunare: dacă-ţi doreşti ceva foarte tare, ţi se va întâmpla neapărat. Pionerul, vineri seara, îşi dorea foarte tare să ajungă la Puhăceni, chiar în week-end-ul care bătea la uşa săptămânii în plină desfăşurare, cât de paradoxal n-ar suna acest fapt. Deci, a sunat telefonul. Era duminică, era 2look care în acea vineri vorbise cu pionerul şi ştia despre marea dorinţă a acestuia, ba mai mult decât atât, era sigur că pionerul, la acea oră, îşi încălzeşte palmele deasupra mangalului încins, acolo unde şi planificase. Era duminică, era soarele în zenit, era iarnă, dar pionerul era acasă. Şi era mare dosadă. Dar. După câteva minute de discuţie interesantă la telefon, după puţine negocieri cu ambele părţi de lângă cei ce ţineau dispozitivele de comincare fără fir la ureche, planul pentru acea zi de duminică a fost stabilit şi pus în aplicare fără ezitare. 2look şi-a luat calul, puşca şi nevasta (cu tot cu odraslă), pionerul şi-a luat mangalul, puşca şi
nevasta (încă odraslă) şi pe-aici le-a fost drumul, adică pe la Ciocana.
Drum. Copaci. Bancuri vesele. Până s-au văzut la faţa locului.

Cărarea pe unde câteva luni în urmă alergau zglobii pionerii, va fi peste câţiva ani umbrită de Read the rest of this entry »

Am scris undeva, nu ţin minte unde, că oamenii se eschivează de la faptul de a oferi un ajutor. Am găsit unde:

Introducere(comentariul pe blogul Vitoriei)

Şi am mai citit undeva un studiu. S-a făcut un experiment. O persoana a simulat o cădere gravă în public, cazând jos si pierzându-şi cunoştinţa. Moderatorii observau comportamentul trecătorilor. S-a demonstrat ca atunci când cineva are nevoie de ajutor şi in jurul lui se află mai mulţi oameni care i l-ar putea oferi, cel mai probabil ca nu i-l va oferi nimeni. Se explica prin faptul ca fiecare, subconştient, se eschivează de la responsabilitate si crede ca nu e suficient de pregătit s-o facă (ceva de genul), de aceea aşteaptă ca altcineva sa se ofere. De aceea e OK sa ai iniţiativă si sa faci un pas fără sa aştepţi ca cineva sa-l facă in locul tău.

gata introducerea

Am primit câteva zile în urmă un mail de la o colegă de facultate. Iată conţinutul.

Am nevoie urgentă de sânge B3 NEGATIV – fetită nou născută – mama a decedat săptămâna trecută – vă rog să trimiteti mai departe mesajul până se găseste o persoană ce poate si doreste să salveze acest bebelus. Numărul de telefon îl aveti aici : – 0741 864 495 – 0765 262 424 multumiri …..mereu ajuta sa faci un bine…macar trimite mai departe..macar atat… dati va rog mai departe ms.

Eschivarea nr.1. Am contactat colega. Ea nu cunoaşte sursa mesajului. Acesta este răspunsul pe care l-aş fi dat şi eu oricui, în cazul că expediam mesajul mai departe.
Eschivarea nr.2. Am vrut să sun. Abia în momentul luării acestei decizii, am observat că astfel de operatori nu avem, Concluzie făcută: SPAM.
Eschivarea nr.3. Am sunat pe ambele numere. Pentru ca ar putea fi din RO. La un număr răspunde mesageria vocală, al doilea nu este în serviciu. Concluzie SPAM. De ce este eschivare?. Pentru că data viitoare, sau eu, sau altcineva, va marca astfel de mesaje cu SPAM, fără să analizeze conţinutul, mai ales dacă acolo vor figura numere de telefon. Eschivarea mea consta şi în faptul că trec la îndeplinirea imediată a obligaţiunilor de serviciu fără a mă gândi la faptul c-aş putea merge la spitalul de urgenţă, sau la centrul de donare a sângelui, în orice timp al zilei, fără ca să mi-o ceară cineva şi să zic: na-vă câţiva mililitri de plasmă de-a mea.
Eschivarea nr.4. N-aş face-o (vezi E. Nr.3) pentru că nu pot, nu mi-ar primi-o. Şi nici n-aş încerca să conving pe cineva s-o facă în locul meu.

Şi acum, îmi pun singur mie întrebări: de vină e sistemul sau este vorba de o altă eschivare. Da mai bune decât întrebările, sunt numai faptele. La această idee deocamdată mă opresc. Pentru că mă eschivez. Da-mi promit singur mie, că, poate într-o zi voi organiza un event pentru ca toţi drujno, în loc să scrim despre asta, să facem asta. Noi je suntem mulţ, noi je suntem puternici. Noi je putem scri şi toate canalele de televiziune să ne citească… Putem je…

P.S. Interesant la ce gânduri poate aduce un SPAM.

P.S.2 Ideea pentru acest post a venit de la SPAM-ul respectiv. Când am început să scriu acest post ştiam exact ce introducere va avea. Căutând introducerea, am intrat la Victoria pe blog pentrui că acolo am scris ideea pe care vroiam s-o pun în calitate de intro. Şi urma să apăs Publish. Introducerea este comentariul pe care l-am scris la ea pe blog odată. La ea pe blog am dat de un post. La temă. Foarte la temă. Poftim şi link, poftim şi conţinut:

De data asta nu mă eschivez. Şi chiar vă rog s-o faceţi şi voi.

Mihai este cel mai mic verişor al meu. În copilărie era cel mai iute, mai năstruşnic şi mai isteţ dintre noi, cel mai vesel şi plin de viaţă. Numai el se pricepea care harbuji sunt copţi şi care nu. Îi plăceau foarte mult… M-a înduioşat mereu amintirea despre faptul cum îl numea el pe tata: nu “nanu”, dar “nănuţu’”. Era foarte curios, se băga peste tot, vroia să ştie tot…
Aşa a ajuns să se priceapă la multe, dar a ales ceea ce a iubit el dintotdeauna cel mai mult, mecanica, şi astfel a intrat la universitatea tehnică, unde îşi face studiile. Din pozele şi comentariile de pe un site de socializare am înţeles că e şi îndrăgostit. Viaţa a prins să aibă gust pentru el. Gust dulce.
Pînă într-o zi, cînd totul s-a surpat brusc, ca o prăpastie neagră fără fund, apărută de niciunde în mijlocul raiului. Fără simptome, fără avertizări, boala cea mai cruntă – cancerul – la cuprins în cleştele sale. Numai un transplant de ficat foarte costisitor îi poate salva viaţa.
Cînd era copil, nu se lăsa pînă nu se urca pe toţi pomii, pe toate acoperişurile accesibile… Acum nu se poate urca singur pe scări pînă la uşa apartamentului…
Fac apel la oamenii de bună credinţă: cine poate să ajute un om să scape din ghearele morţii, vă rog foarte mult să contribuiţi, cu oricît de puţin, pe următorul cont bancar:

Banca de Economii, Filiala nr.17, Floreşti
Cont bancar – 28099174981
Codul băncii – BECOMD2X617
Beneficiar – Valentin Arbuz (tatăl verişorului meu)

În puterile noastre a tuturor stă să salvăm viaţa lui Mihai. Familia noastră Vă va fi recunoscătoare. Vă mulţumim anticipat!

P.S.3
Aşa-mi venea să scriu: “spam cu spam se face raiul”… da n-am scris… pentru că nu cred în rai.

Update:
Mihai a fost ingropat joi, 27.01.2011. Mă scuzaţi pentru SPAM.

Aseara te-am văzut. Aseară m-am apropiat. Aseară te-am atins. Deseară o să fim, în sfârşit, împreună. Ţi-am spus că o să se întâmple!

Nimic n-o să ne poată despărţi!