blogu' lu' castraveţ

– Mamica, da şi-i asta „miniet”?
– Ei, Vasîlică,cum să-ţ spun… asta-i când ei la cioc.
Tata aude şi–i f***e una mă-si-i.
– Vasîlică, n-o asculta pe mă-ta. “Minet” asta-i nu când ei, da când dai la cioc.

***

Dialog între doi:
[1] – Și, am înțeles că te-ai băgat dăunăzi într-o p***deală jostcaia?
[2] – Nu, da. Eu je am îmblat jiumate de an la carată…
[1] – Și cum s-o terminat p***deala?
[2] – Ap după așeia jiumate de an n-am îmblat la carată.

***

Ciobanul numără oile:
– Unu, doi, trei, patru, Mioaaara (inlove), cinci. şase…

***

– Ion, unde-i câinele?
– L-am împușcat.
– De ce?
– Păi se apucase de politică.
– Cum așa?
– L-am prins în spatele casei mâncând căcat!

***

Războiul doi mondial. Evreul se tot dorea înrolat în armată. Rușii nu prea vroiau să-l ia:
– Băi, aista ne vinde la primul colț, primului neamț. Da treигшу să găsim un motiv să-l refuzăm.
Până la urmă, ai decis să-l trimită în America după cablu și i-au dat 3 copeici:
– Sau se prăpădește, sau, până se întoarce, se termină războiul, au gândit comandanții.
– Băi Izea, du-te în America și cumpără cablu pentru comunicație.
Nu-i Izea o luna, doua, trei, a patra luna apare cu o corabie plină vârf cu cablaj.
– Izea, cum ai reușit?
– Păi le-am cerut cablu de 3 copeici și ăia mi-au zis că de 3 copeici îmi dau cablu de aici până la vârful p*lii. Da varful p*lii mele e la Ierusalim.

***

În avion.
Stuardesa explică regulile de comportament în timpul zborului, foarte repede și nedeslușit. Un pasager:
– Excuse me, I don’t understand.
Stuardesa repetă în aceeași manieră.
Schimbul de aceleași replici are loc de câteva ori.
Pasagerul, într-un final, întreabă:
– What is your name?
– Connie.
– Чуть помедленнее, Кони!

***

In maternitate, medicul aduce mamei copilul. Îl pune pe cântar:
– Trei două sute. Lăsăm așa?

***

Bulă vine acasă de la matineu, boronit pe față. Mamă-sa îl întreabă:
– Și-i cu fața ta?
– Am dansat în jiurul bradului.
– Dap ce s-ontâmplat?
– Eram puțini.

***

Un om stă pe patul de moarte, aghe răsuflă.
– Mamă, ești aiși?
– Da, Vaniușa, s-aiși, ofofof…
– Fumeie, ești aiși?
– Da, omu neu, s-aiși.
– Copchii îs tăț aiși?
– Da, tăț.
– Ap și în k…zda măsii arde lunina la cuhne?

***

– Tata, tata, acolo unde merg copkii dimineatza se numeste scoala?
– Tashi, si toarna!

***

– Noroc, shi fashi?
– Shăd întins.
– Da shi vdrug?
– Am mancat.
– Da și-ai mâncat?
– Pizdeală.

***

10 вечера:
– Ой, да не буду я в ваш караоке петь!
2 часа ночи:
– Кони в яблокааааах, кооони серыееееее!
5 утра:
– Кто, бл@ть, спрятал микрофон???!!!

***

Un flăcau petrece fata acasă și se întâmplă că este invitat sus.
[B] – Eh, n-ar strica de mâncat ceva.
[F] – Am niște găluște, vrei?
[B] – Da, adă!
Începe el a înfuleca.
[B] – Da iaca dacă-i avea un stacn de jin…
[F] – Am, ni-o adus tata de la țară. Na-ț, ia și-ți toarnă (îi pune borcanul pe masă)
Mai pe scur, s-o îmbătat flăcăul, o adormit buștean la fată. Fata l-o mutat cu greu în pat iar dimineața găsește albiturile pișate.
La despărțire, flăcăul întreabă:
[B] – E ghini la tini. Când să mai vin?
[F] – Deam când ț-a și a câca.

Există o astfel de categorie de moldoveni.
Să zicem că reprezentantul categoriei de mai sus are în beci 4 lăzi de mere. De fiecare data când coboară în beci, el alege merele pălite sau pătate (ziceți-le cum doriți) și le aduce în casă, evident, ca să nu se strice. În caz contrar ar trebui să le arunce. Până coboară data viitoare în beci, în cele 4 lăzi cu mere mai apar mere pătate. Și pe acelea le aduce în casă. Algoritmul este repetat până se termină merele. Drept urmare, moldoveanul nostru toată iarna mănâncă foarte multe mere stricate și foarte puține mere bune.
Nu știu de ce, dar panica din hipermarket-urile de la noi îmi adie tot mai tare a poveste similară cu cea de mai sus.