blogu' lu' castraveţ

Scaunul

without comments

Scaunul a fost găsit în apartamentul la care s-a mutat actualul stâpân, în chirie, acum patru ani. Era unicul scaun cu spetează din casă. Este un scaun simplu, obișnuit, din lemn, dintre acelea care se făceau în URSS pentru uz comun.
Vopseaua maro de pe muchiile traversei superioare a spătaurului s-a șters demult, în acele locuri iese în evidență culoarea lemnului, mai puternic la spate, mai slab în față. În față, de la muchia superioară spre cea de jos, stă imprimată o pată de vopsea albastră, semn evident că pe acest scaun anume eu am ajuns să stau doar dintr-o simplă întâmplare, iar scaunul acesta, de fapt, a fost demult sortit pierzaniei, prin antrenarea lui într-un proces de reparație a apartamentului. Faptul că în apartament nu există nici o zugrăveală de culoarea albastră, vorbește despre accea că acest scaun a căpătat pata la o reparație ce a avut loc într-un alt loc. Este ușor de presupus că a participat nu doar la o singură reparație. Interesant cum, totuși, a ajuns el aici, și cine știe, care este adevărata lui istorie.
Picioarele din spate sunt puțin îndoite în urmă, la fel ca și cele trei tije ale spătarului. Pe unul din ele, cam pe la mijloc, s-a prelins în jos o picătură groasă de vopsea argintie. Așa și s-a uscat.
Pe partea superioară a legăturilor inferioare, stă și acum un strat fin de praf, semn că actualul stăpân nu prea are grijă să-l șteargă. Pe legătura din spate stă o pată groasă de smoală, acoperită și ea cu praf. La o privire mai atentă a barelor, unde și unde, se mai găsește câte un punct negru.
Pe placa de șezut se conturează vizibil zeci de fisuri paralele, negre și gri, care au spart demult vopseaua aproape pe toată suprafața, și ca prin minune iezită să apară acolo unde sunt imprimate cateva pete de clei alb, probabil pentru tapete. Aprente digitale de aceeași culoare se găsesc în mai multe locuri ale spetezei.
Traversa inferioară din față este roasă într-un loc până la lemn, semn după care se poate intui că fost ros cândva de un perete. Un pic mai la stânga, un strat subțire de lemn este în general decojit, cineva cândva, probabil, a încercat să deschidă capacul unei sticle de bere – metodă foarte populară pe timpuri, când nu era de găsit un tirbușon. Să-i fi reușit, oare? Este foarte probabil că cel de a cutezat s-o facă, a găsit până la urmă altă muchie, dintr-un material mai rezistent. Placa de șezut, cu muchiile ovale, fără colțuri, mai convexă la spate și mai dreaptă în față, este bine prinsă cu clei de cadru, formând o piesă integră, îmbinată rigid. Rigiditatea, însă nu este caracteristica forte a întregului scaun. Colțare acesta n-a avut, iar șezătoarea este prinsă de picioare cu nituri filetate, înșurubate în piulițele ce se asund pe la colțuri, sub lonjeronul de cadru. Piulițele trebuie sucite în permanență, ca rezultat întreaga piesă obține o stabilitate mai bună, dar deloc perfectă. Șuruburi la fel de uzate prind și barele spătarului de cadru, acestea deja nu mai pot fi drese: metalul a mâncat lemnul ireversibil. Scaunul niciodată nu va mai fi la fel de rigid ca atunci când a ieșit din fabrică, la o atingere mai precisă cu degetul începe să se clatine, dându-și de gol șubrezeala, chiar daca a fost fixat recent.
Cea mai fascinantă parte a scaunului se descoperă atunci când stăpânul face ordine ăn casă, când îl apucă de spătar cu mâna dreaptă și-l mută în mâna stângă cu care-l prinde de cadru, după care îl culcă pe pat. Partea de vitrină dispare și apare partea posterioară a placajului, povestind despre originea acestui scaun. Dungile neuniforme de vopsea maro se termină pe muchia cadrului descoperind cioturile lemnului, petele de apă și vopsea, șpanul între muchii scos de cari din tunelurile minuscule pe care le-au săpat, petele de lac, piulițele ruginite, o ștampilă violetă cu textul ЦЕНА 8-89 într-un dreptunghi de aceeași culoare, și în centrul plăcii – un petec de hârtie îngălbenit de timp ce a fost cândva etichetă, fără colțuri, care se mai ține și astăzi datorită cleiului de tâmplărie, calitativ, de altfel, aplicat într-un singur loc, pe o porțiune mult mai mică decât ecticheta. Pe insula aceasta de hărtie se deslușesc limpede căteva fragmente e text: СТУЛ индекс Ж 614 68… артикул…тоафкомбинат, 3…
Deși a trecut prin multe, scaunul continuă să servească actualul stăpân cu fidelitate. Pe el a stat toți stăpânii de până acum, și cel de acum până nu și-a cumpărat un fotoliu, nou, de birou. Pe scaun stă, la bucătărie, al cincilea oaspete care pășește pragul casei, uneori al șaselea. Pe el urcă stăpânul când întinde rufe la balcon, pe el stau agățate hainele de casă ziua, pe care le mai acoperă cuvertura de pat, noaptea. Pe el uneori mai ia cina stăpânul, atunci când îi vine să mănânce în fața calculatorului, stând pe pat (un obicei deprins încă în anii studenției), pentru că actualul stăpân este foarte zgârcit la timp, iar luarea mesei în paralel cu alte activități reprezintă o economie bună al prețiosului timp.
Totuși, de când a apărut fotoliul de birou în casă, scaunul maro nu mai are acea folosință ca altă dată. El va continua să îndeplinească sarcini mărunte, așteptând răbdător în colțul camerei, pănă nu se va strica și nu va fi aruncat. S-ar putea însă, să mai serveasca foarte bine pe altcineva, la o nouă reparație, sau la chestii casnice mai curate. Cine știe…

Written by kirpi4

September 30th, 2016 at 12:04 am

Posted in Amperi neuronali,Creaţie

Tagged with ,

На злобу дня

without comments

Written by kirpi4

September 12th, 2016 at 9:20 pm

Posted in Creaţie

Tagged with ,

Est și vest

without comments

Întotdeauna am avut o problemă cu deosebirea dintre “est” și “vest”. Nu găsiseam nici o asociație utilă pentru a reține aceste direcții. Și iată că Vasea mi-a dat un hint, pe care-l las aici.

Toate clasele de studii, în majoritate, au ușa în dreapta și geamurile în stânga, daca privești tabla de scris. Respectiv este ușor să reții că spre geam vezi (deci în stangă este vestul), iar pe ușă ieși (in dreapta, respectiv, este estul).

E bine să știm.

Written by kirpi4

August 12th, 2016 at 11:31 am

Balcani Trip 2016 – Albania

without comments

04.08.2016
Cea mai surprinzătoare țară din toate pe care le-am văzut. În primul rând pentru că contrastează vizibil cu celelalte țări balcanice. Nu degeaba i se spune țara contrastelor.
Pe vremuri (acele comuniste), conducerea țării a convins populația să se mobilizeze pentru a organiza o ofensivă puternică împotriva inamicilor imaginari ce amenințau hotarele țării. În conscință, pentru a nu atrage atenție la problemele sociale existente, populația era antrenată masiv în construcția obiectelor militare. Și în prezent; pe întreg teritoriul țării pot fi văzute o mulțime de buncăre cei ies din derma terestră ca acneea pe fața pubertină a unui adolescent.

Ca impresie, pe alocuri Albania de astăzi seamănă cu o Moldovă de acum 25 de ani. Dar lucrurile merg înainte.
albania lacul shkodra

De exemplu, pe malul lacului Shkodra, este amplasat cel mai fancy camping pe care l-am vazut vreodată.
albania lacul shkodra

Toate condițiile necesare, totul admirabil de îngrijit și curat. Neașteptat de bune condiții în această oază albaneză.
albania lacul shkodra

Campingul deține certificat ADAC – o organizație specializată bine cunoscută de camperii înrăiți.
albania lacul shkodra

Am campat deci lângă Shkodra o noapte, și a doua zi iar la drum. Nu înainte de a gusta delicatese locale (undeva pe lângă Tirana)
albania

și să încercăm un Chișinău de-a lor
albania

la un Lukoil de-a nostru Jukoil aproape ca al nostru.
albania

Ce ar mai fi de povestit? GPS-ul nostru ne-a dus pe o scurtătură prin centrul Tiranei, și am ajuns fix în centru. Am așezat bacul de gaz al mașinii pe un dâmb extrem de proeminent, pe un drum de care nici în satele noastre nu găsești. Ca să verificăm dacă bacul e ok și de a ușura mârțoaga noastră pentru ca să poată ieși din borta ăn care am bagat-o, am coborât toți din mașină.
Pe stânga drumului – un bloc nou nouț, cu mașini noi parcate la scară. Imediat în stânga drumului, o râpă cu o priveliște spectaculoasă și un iz de rahat de mai mare dragul. Am plâns, am verificat bacul, ne-am bucurat, iar am plâns, și am pornit mai repede spre suburbiile Tiranei. Pentru centru, ne-a fost suficient.

La revedere Albania, oriunde te-ai afla.

Written by kirpi4

August 4th, 2016 at 1:59 pm

Posted in Rucsac

Tagged with ,

Balcani Trip 2016 – Muntenegru, Vesla Camp

without comments

Din Kotor am ieșit cam târziu, de aceea la camping am ajuns noaptea (nimic de mirare, oriunde ne-am oprit până acum, tot noaptea ne-am oprit). Dar asta nu ne-a încurcat să nimicim un harbuz, 2 sticle de vin și vreo 6 mâni de surcele din care am făcut un nano-rug.

Dimineața am observat că am pus corturile nu tocmai rău, în ciuda oboselii.
muntenegru vesla kamp
Read the rest of this entry »

Written by kirpi4

August 3rd, 2016 at 12:41 pm

Posted in Bancuri,Rucsac

Tagged with ,

Balcani Trip 2016 – Muntenegru: Kotor

without comments

2016.08.02
În dimineața aceasta a trebuit să spunem la revedere lanțului alpin și să mergem mai departe. Ne aștepta marea.
muntenegru kotor
Read the rest of this entry »

Written by kirpi4

August 2nd, 2016 at 5:58 pm

Posted in Rucsac

Tagged with ,

Balcani Trip 2016 – Muntenegru: Maja e Jezerces

with one comment

Seara am ajuns în Muntenegru, (în Vusanje, lângă Gusinje), ne-am campat la poalele munților, am gătit o ditamai cină din tăieței și tușoncă, am gustat pălinca lui Cristi și ne-am culcat. Abia a doua zi dimineața am realizat unde eram.
muntenegru munti
În general, cam toată perioada cât am bătut drumurile balcanice, ne opream noaptea pentru popas, deci fiecare dimineață ne oferea surprise vizuale.
Înainte de a urca, am trecut pe lângă o pajiște tăiată de un râuleț montan, pe care erau întinse umbrate, așternute grătare, întinse proțapuri cu mieluți aproape gata de păpat. Nimerisem în plin deznodământ de festival: festivalul diasporei emigrate din Plava și Gusinje, în mare parte în Statele Unite. De câțiva ani se adună aici, pe 1-3 august, pentru a-și revedea prietenii și rudele care au ramas sau care au plecat în altă parte. O imagine care impresionează, predomina cam pe la toate casele pe lângă care am trecut: în curtea casei vechi, cu tencuiala partial căzută, cu perdele îngălbenite de soare în geamurile spălăcite de timp și ploi, pe iarba proaspăt tunsă cu o perfecțiune geometrică, la masă, stau 10-15 adulți și copii, cu pahare de vin sau tărie (zice lumea că ”Dunea” se numește tăria lor artizanală) în față, depănând amintiri. Straiele de sărbătoare pe care le poartă toată lumea, contrastează puternic cu imaginea, aproape iluzorie, a casei în care aproape 20 de ani în urmă și-au petrecut copilăria unii, și-au crescut odraslele alții, iar ceilalți deja nu mai sunt.
Dar să lăsăm aceste digresiuni lirice, și să trecem la activitățile pionerești. Read the rest of this entry »

Written by kirpi4

August 1st, 2016 at 5:02 pm

Balcani Trip 2016 – Serbia

with one comment

De la Mărăcinești pionerii s-au avântat direct către frontiera României cu Serbia. Pe la prânz, au tăiat repejor un colț de Bulgarie prin Calafat, și cât ai zice pește cât ai juca un borcan cu litera „c” erau deja în vama sârbească (Vrska Cuka).
În vamă au fost întâmpinați de un grănicer foarte amabil, probabil cel mai bun prieten al celor două berze ce stăteau în turnul de veghe. Atitudinea caldă a sârbilor a durat pentru toată perioada călătoriei prin această țară minunată.
serbia
După ce au spus „la revedere” vameșului și cocostârcilor, pionerii au continuat traseul până la Zaječar.
La Zaječar primul lucru care a fost făcut, rapid, de altfel, a fost uscarea unei beri (da, s-o credeți voi că numai una), Zaječar. Berea Zaječar din Zaječar – cea mai sârbească bere din Zaječar.
Între timp, a venit și supa – una destul de specifică: foarte udă și foarte subțire – mană cerească pentru unii pioneri care au vorbit ieri cu Cristi.
serbia
Read the rest of this entry »

Written by kirpi4

July 31st, 2016 at 5:53 pm

Posted in Rucsac

Tagged with ,

Balcani Trip 2016 – Mărăcineni

with 2 comments

Odată ce bateriile au fost descărcate încărcate în Vamă, am mers mai departe. Sâmbătă seara am ajuns în comuna Argeșelu, care a fost nu prea primitoare cu noi la ora 23:00, de aceea am căutat cazare în Mărăcineni la Union. După negocieri în stil “hai băi, poate găsiți un loc și pentru noi” am fost cazați, de către cristi – fiul patronului. Imediat dumă ce ne-am cazat, am și pornit aerul condiționat, era cam cald în cameră. Inițial pornisem sistemul pioneresc, pe care-l aveam cu noi.
maracineni romania
Înțelegând că nu prea face față condițiilor, am căutat să pornim aerul condiționat existent în odaia noastră, cu numărul 108. Nu știu cum era în alte camere, dar în 108 cablul nu ajungea la priză. De aceea nu am ezitat prea mult ca să-i facem cunoștință lui Cristi cu perseverența moldovenilor. Trebuie să menționăm, pentru că era noapte, când au venit pionerii, lui Cristi îi cam hodorogea țăpul de la lisapet , respectiv era nu prea receptiv la doleanțele pionerești. Dar, când în același stil “hai, băi Cristi, că suntem de pe drum, ne e foame și ne e cald, fă și tu ceva, n-o să iasă rău, o să vezi. Hai băi Cristi, caută și tu un prelungitor” neînduplecarea lui Cristi a fost șubrezită, și Сristi ne-a pus la dispoziție mult doritul prelungitor, scos de undeva din subsol, probabil de la vre-un frigider. Cel puțin așa a lăsat să se înțeleagă. Ne pare rău, în acest caz, de urmările de a doua zi (cert este faptul că micul dejun din dimineața zilei următoare era preparat cu ouă nealterate). În schimb i-am promis lui Cristi că-i întoarcem prelungitorul la prima oră, a doua zi. Deci, a doua zi pe la șapte, pionerul întâi a dus prelungitorul la recepție, după asta s-a trezit din somn.
Condițiile climaterice din 108 fiind puse la punct, am așternut masa și l-am invitat pe Cristi înăuntru, ca să unjem țăpu și lui, și nouă.
maracineni romania
Lui Cristi i-a plăcut tequila noastră (la tequila Lime și sare? Nu, n-am auzit. Slănină, ceapă și usturoi? Da, așa normal!), de aceea n-a ezitat să ne povestească despre ce pălincă face el cu taică-su. Această relatare ne-a asigurat călătoria ce începuse, cu 2 litri de pălincă mega gustoasă, și 2 litri de țuică (25 EUR pe toate), la fel de bună. Combustibilul de care făcuseră rost pionerii, nu o dată le-a asigurat liniștea somnului și limpezimea cugetului a doua zi.
maracineni romania
Pensiunea din Mărăcineni a lăsat pionerilor un gust dulce-acrișor în memoria organoleptică, cu un iz de etnografie muntenească veritabilă și cheia de la 108 (da, am descoperit-o în buzunar, la vama cu Serbia ), iar pionerii au lăsat mirosul de slană, ceapă și ai (a se citi „usturoi”) în mediul care este familiar cu acestea. Plus la asta au mai lăsat în Mărăcineni o pungă de hidratare în drumeții (sistemul Deuter Streamer 2L, dăruit cândva de zzzop, a fost mișelește uitată sub mașină. Am sunat ulterior la pensiune, peste 12 zile, am vorbit cu tata lui Cristi, i-am lăudat pălinca, și am aflat că au schimbat butucul la 108 – deci de cheie nu mai aveau nevoie, și că punga de hidratare nu a fost de găsit. Mai mult ca atât, nu s-a lenevit să-l mai trimită o dată afară pe Cristi să verifice sub brazi, poate stă aruncată punga mea, după 12 zile de la tragica pierdere).

Urma Serbia.

Written by kirpi4

July 31st, 2016 at 9:38 am

Posted in Rucsac

Tagged with ,

Balcani Trip 2016 – Vama Veche

with one comment

Într-o vinere pe la răsăritul soarelui, în timp ce aproximativ 3 milioane jumătate (minus cinici) abia se trezeau, cu gândul de a se culca mai degrabă (nu fără a nimici câteva beri înainte), cinici flăcăi, o fată, un Opel Zafira bine hrănit cu drumuri, dealuri șI găuri molodovenești, consultat preventiv la un medic specialist, au pornit cu toții spre vama Leușeni.
Drumul dintre două vame a fost completat meșteșugărește cu ceea ce urmau să umple seara cele 3.5 milioane care au rămas acasă. În Vama veche echipa de tineri cutezători au ajuns tîrziu, după ceasurile lor interne, dar foarte devreme după ceasul din Vamă. Este de prisos să povestesc cum ne-am culcat noi, este util de menționat cum nu trebuie de trezit a doua zi.
vama veche

Aici pionerul a băut prima cafea. Și ochii sigur priveau ibricul cu cafea, obiectivul camerei avea alte scopuri.
vama veche

În Vamă pionerul a fost în trendul vestimentar, fără să-și dea seama.
vama veche

Mulțimesc lui Alin pentru fotografie. Cine este Alin? Alin este un băiat de treabă care și-a ținut promisiunea și a trimis două poze prin email. Care email? Acesta (scris în carnețelui unei fetițe – cea mai mică din gașca lui Alin)
vama veche

Ca să nu reținem cititorul de la poveste care urmează, voi spune pe scurt:

  • în Vamă poți pierde șezătoarea de izopren.
  • în Vamă poți să te cerți cu un francez (Denis) care e de doua virgulă cinci ori mai mare decât tine, și care și-a parcat caroseria (cu jumatate de apartament în ea, inclusiv megawații din boxe în care suna liniștitor niște haus, drum and bass, techno, rave și trance, pe la patru dimineața, fix la intrarea în cortul tău. Culmea e că îl ameninți cu poliția (cu poliția, Carl! în Vamă!) și el te crede, după care vă certați și mai tare, după care tu pleci, iar el închie muzica, iar a doua zi bei bere cu el și amicul său (David) de parcă nimic nu s-a întâmplat.
  • în vamă a doua zi poți să ajuți un prieten care are nevoie ajutor anume azi (pentru că ieri a exagerat cu ajutatul pe alții), și are nevoie anume de limonada meșterită din apă de la market și o lămâie cerșită pe la vreo 5 gherete. Cum arată sondajele, în una din cinci gherete există oameni înțelegători.Cine se regăsește în aceste rânduri – să scuture musca e pe fes. Deși, cred că majoritatea care au fost acolo trebuie s-o scuture.
  • în vamă poți învia cu o ciorbă cu afumătură și tarhon păpată la Șoni (cu ceapă și palincă, cum scrie cartea).

Mai rău e că din Vamă poți pleca. Dar depinde unde. Urmăriți epizodul următor și veți afla.

Written by kirpi4

July 30th, 2016 at 1:17 am

Posted in Rucsac

Tagged with