blogu' lu' castraveţ

Oamenii gospodari se pregătesc de blajini din timp. Unii dinaintea primului paşte, alţii între primul şi al doilea. Aşa fac oamenii gospodari. Eu nu-s om gospodar de aceea vin pentru blajini sau de vineri, sau de sâmbătă. Şi pentru mine este cel mai bine anume aşa. Pentru că eu vin sâmbăta la cimitir, sau cum se zice prin părţile noastre – la ţîntirim, cu o greblă, cu o sapă, cu cutie de lac sau de vopsea, cu o căldare la urma urmei, şi mă duc drept la crucile străbuneilor, buneilor şi a mamei, printre mormintele îngrijite ale străinilor ca să ma îngrijesc şi eu de ale mele. Când intru pe teritoriu zic un „hristosonvet” la liniştea de acolo şi mă apuc de treabă. Mânuind grebla, privind crucile şi răscolind amintirile. Şi mă cuprinde o pace sufletească, un val de căldură ce vine din memoria pe care o port pentru cei ce zac acolo şi se află în altă parte. Un om gospodar alături m-ar încurca pe mine în gândurile şi lucrul meu: cu o vorbă, cu un sfat, cu un pahar de vorbă, sau cu o vorbă de pahar. Aşa-s oamenii gospodari. S-ar părea dintr-o parte că toate cărţile citite şi neo-teoriile din epoca nanotehnologiilor nu se prea pupă cu posibilitatea existenţei unui dialog transcendental la ţîntirim fără forme clare de dialog sau fluxuri concrete de informaţie către alte dimensiuni. Posibil că este doar o aparenţă. După câteva ore de lucru fizic, şi dialog extraterestru, desenezi câte o cruce de nisip peste cernoziomul proaspăt afânat, fumezi o ţigară şi ieşi pe poarta ţîntirimului. Liniştit, împăcat şi în satul tău. Şi tot vrei să dai buna ziua, da nu ştii cui, că toţi îs care şi pe unde, sau nu-i cunoşti. Cam atât durează pentru mine cea mai importată parte a sărbătorii de paşti de blajini. Mai sunt şi a doua zi nuanţe, dar mai puţine.

A doua zi începe cu trezitul devreme şi dusul la ţîntirim. Stai acolo câteva ore bune şi auzi întrebând din care capăt începe preotul. Că dacă începe din capătul ista, apoi iaca-iaca amuş trebuie să dai de pomană. Trebuie să te pregăteşti. Dacă din capătul cela, apoi trebuie să aştepţi ghinişor. Da nu mult. Că acei din capătul acela, vin la aiştia din capătul ista să le dea de pomană de sufletul celora. Anul ista au început din capătul acela.

Read the rest of this entry »