blogu' lu' castraveţ

Se dă:
Într-o odaie sunt conectate la reţea trei becuri. Odaia nu are ferestre, are doar o uşă. În exterior, pe perete stau trei întrerupătoare. Ai voie să conectezi şi de deconectezi întrerupătoarele în orice ordine, de câte ori vrei.
Se cere:
După o anumită consecutivitate de conectare/deconectare a întrerupătoarelor, vei deschide uşa şi vei intra, vei vedea becurile şi vei spune care întrerupător şi cărui bec i se corespunde.
Updated on 02.03.2009
Ai voie să deschizi o singură data uşa.

Încă o problema:
Se presupune că există monede cu nominalul de 1 ban, 5 bani, 10 bani, 25 bani şi 50 bani. Am în mână două monede care în suma fac 15 bani. Una din monede nu-i de 5 bani.
Întrebarea: ce nominal au monedele din mână.

Facută la Brătuleni, Nisporeni la 22.02.2009.
calitatea lasă de dorit, dar…pentru condiţiile în care a fost făcută poza, a ieşit OK (mâinile digerate de frig, fără tripod, cu zoom – până la pom erau cam 300m, poate mai mult).

Problemă pusă de Cana. De unde Cana o luat-o, las să zică Cana (cacofonia n-am observat-o deloc).

Se dă:
Cinci saci plini cu monede. Se ştie că într-unul din saci toate monedele sunt false. Se ştie ca o monedă falsă cântăreşte cu un gram mai mult decât o monedă autentică. Există la dispoziţie un cântar electronic care arată cu precizie orice greutate pusă pe el. În saci nu neapărat sunt cantităţi egale de monede. Pe cântar se poate pune orice cantitate de monede. Monedele autentice nu se deosebesc vizual de cele false.
Se cere:
Printr-o singură cântărire de a determina în care sac sunt monede false.

Intraţ, intraţ…intraţ şi rezolvaţ…

Poză făcută la Bălţi, la Uric în masterscaia.

Intro
A fost odată ca niciodată o moleculă de hidrogen şi o moleculă de oxigen. Au apărut ele de undeva din subsolurile universului şi apariţia lor n-a fost documentată de nimeni. Sub influenţa unor forţe supranaturale, la fel de nedocumentate, a avut loc marea explozie care a dat naştere apei. H20. De unde a mai apărut o moleculă de hidrogen istoria la fel rămâne mută.
Read the rest of this entry »

Vrăjitorul cel rău i-a prins pe cei patru pitici magici, le-a legat ochii si le-a pus cate o căciuliţa pe cap. Căciuliţele sunt doua roşii, doua albastre. Apoi i-a aşezat in felul următor: un pitic, un zid, pitic, pitic, pitic, astfel încât doi pitici vedeau doar zidul, iar alţii doi vedeau doar piticii (respectiv culoarea căciulilor lor) care se află în faţa sa:
1 și 2 văd doar zidul,
3 îl vede pe 2,
4 îi vede pe 3 și pe 2.

Soluţia se cere pentru poziţia piticilor din imagine.

Le-a dezlegat apoi ochii şi le-a pus condiţia: n-au voie să vorbească între ei sau să-şi facă semne şi un singur pitic are voie sa spună ce culoare are căciula pe care o poarta. Daca ghiceşte toţi piticii sunt liberi, daca nu, toţi vor fi transformaţi în pietre. Piticii au voie să dea un singur răspuns.
Întrebarea este: care pitic îi va salva pe toţi şi cum vor judeca piticii ca unul din ei să dea răspunsul corect?

Aseară am ajuns acasă cam târzior. Primul lucru pe care l-am făcut – am pus cămăşile la spălat, nu mai aveam nici una proaspătă. Cu ideea că mă voi trezi dimineaţa, că voi scoate cămăşile centrifugate, aproape uscate şi-mi voi călca una, m-am dus la culcare. Am visat un vis lung şi deloc comod pentru a avea un somn bun. De dimineaţă aveam impresia c-am visat toată noaptea cum zburam cu avionul, şi din când în când ieşeam la o ţigară…într-un tambur de tren. Respectiv visul meu a fost însoţit de sunete de motor de avion şi roţi de tren pe calea ferată. M-am trezit, mi-am pus cafeaua şi…surprize…surprize: cămăşile mele înoată în maşina de spălat pe jumătate cu apă. Mi-am dat seama după ledurile ce ardeau pe panoul de control c-am atins întâmplător butonul regimului de clătit când am ieşit să fumez o ţigară mult timp după ce pornisem maşina, respectiv cămăşile mele au fost clătite vreo 5 ore, şi nici măcar n-au fost uscate.
În final am venit la serviciu cu o cămaşă cam umedă, în schimb curată – curăţica 😀

Un cetaţean vine la medic sa doneze sânge. A donat, şi-a luat banii şi a plecat. Istoria se repetă: vine el a doua, a treia oară, la care medicul îi reproşează:
– shi cu tini wai, uiti la tini c-o ramas numa kelea sh oasele!!!
– da aestea yn shi cabinet le prinesc?

Stând la balcon, de dimineaţă, m-a vizitat un gând: în fiecare zi vedem imagini care se repetă. Ţigara sau cafeaua savurată la balconul de la serviciu, la balconul de acasă sau stând aşezat în faţa geamului de la bucătărie, toate acestea ne transformă în nişte zombi ai rutinei vizuale – experienţă zilnică plictisitoare. În acest context, o modalitate de a evita atrofierea nervului vizual este de a căuta detalii în tabloul care i se oferă ochiului, pe care până acum nu le-ai observat.
Read the rest of this entry »