blogu' lu' castraveţ

2009.12.31 23:59:59

În numele Tatălui, în numele Fiului şi a Sfântului Duh, botezăm pe robul lu Dumnezău 2010 (douămiizece cu cifră mare, că-i nume). Dumnezău să-l ierte pe 2009. Amin.
Băutură este. Mâncare este. Noi sântem. Deci, să continuam…

P.S.
Hai Pioner, Hapiniuier !!!

Iaka de exemplu pe 31 decembrie toţi aleargă ca să ajungă până la 01.01.2010 00:01 într-un loc unde să stea. Şi tot ce se întâmplă până atunci nu reprezintă altceva decât Read the rest of this entry »

Pentru cei care încă nu s-au zakalibit de wallpaperurile mele, înca unul, cu varză murată: Read the rest of this entry »

Cineva m-a întrebat odată de ce nu scriu nimic la subiectul sex. Altcineva m-a întrebat de ce nu scriu despre politică. Întrebările m-au luat prin surprindere la momentul când au fost puse, deoarece nu ştiam ce să răspund. Adică mi-am dat seama ca într-adevăr n-am scris nici despre una, nici despre alta, având o senzaţie destul de clară: fiindcă nu vreau, deşi nu realizasem atunci de ce anume nu vreau. Senzaţia a şi reprezentat răspunsul ulterior. Acest post ar trebui să clarifice aceasta ne vrere inclusiv. Read the rest of this entry »

Unul din cele două bidoane albastre de 20 de litri a fost deschis, a fost scoasă o scrijîcă de curecheş bine murat, a fost tăiat mărunt şi a fost stropit cu multă dragoste cu ulei de măsline. Am cunoscut diferite ipostaze de varză murată: Read the rest of this entry »

16.12.2009 conţinutul uneia din halbele mele.

Bunicul îi dă lecţii de viaţă nepotului: Read the rest of this entry »

Zilele trecute căutam ceva prin cd-urile mele mai vechi. Şi când colo, pe unul dintre ele am dat de o relicvă apărută la lumina zilei de monitor cam prin anul doi de facultate: Read the rest of this entry »

Ajuns dimineaţă la serviciu, m-am aşezat în faţa calculatorului şi am început să lucrez. Şi la un moment dat mîinile mi s-au tras singure spre geantă. Ştiu exact ce căutam: pâine de secară unsă cu unt şi cu miere. Am simţit mirosul de polen şi chiar am simţit cum se scurge mierea cleioasă printre degete. Simţeam cum o gură de pâine muşcată lacom se scălda în altă gură de ceai negru cu zahăr. Deschizând geanta deja vedeam pus atent între manuale şi caiete celofanul care ascundea doua felii de pâine unse cu unt şi mere, puse una peste alta, cu mierea la mijloc, ambalate cu grijă într-o bucată de hârtie cafenie (kraft?).
Evident în geantă nu aveam nimic. Nici măcar geanta n-o am azi cu mine. Ultima dată când am avut o felie de pâine cu unt şi cu miere în geantă a fost acum 15 ani în urmă.

Hodoronc! Tronc!
Baistrucul, holbă ochii şi văzu beleaua care-o făcut-o. Ouat, se iţi prin uşa iatacului, văzu că nu-i ţipenie de om şi o ţuşni în tindă. Deschise uşa, făcu un ocol cu balcâjii lui mărunţei pimprejiur şi o tuli în harman.
– Unde te-ai pornit, matahală, l-o bajicurit mă-sa făcându-i sămn cu şitoriu din capătul prispei. Read the rest of this entry »