blogu' lu' castraveţ

Privind lucrurile şi lumea cu ochi mai senini, biserica otodoxă ţine pasul cu timpurile zbuciumate ale zilelor de azi şi scoate de după altar tâlcurile sfintei scripturi pentru a le aduce direct la urechile tinerilor creştini fără ca aceştia să părăsească băncile şcolii. Dacă nu vine Mohamed la munte, vine muntele la Mohamed. Astfel, începând cu 1 septembrie 2010 d.c. învăţăceii din toată ţara vor păşi pe căile ştiute şi neştiute ale Domnului călăuziţi de dascăli învăţaţi de marile feţe religioase ale Moldovei. Minţile vor deveni mai luminate odată ce ghiozdanele se vor îngrela cu câte-o biblie şi o carte de rugăciuni. La micii creştini ortodocşi se vor uita cu zaviste micii adventişti, evanghelişti, martori ai lui Iehova, baptişti, catolici, musulmani şi micii evrei, care se vor alege cu note scăzute la purtare şi note nesatisfăcătoare în zilnice din cauza absenţelor la prealuminatul obiect de studii. Şcolarii vor purta în geantă, pe lângă costumul pentru educaţia fizică, şi o pereche de straie mai smerite special pentru sfânta disciplină: metaliştii îşi vor ascunde pielea şi lanţurile, fetiţele şi băieţeii emo îţi vor strânge frumos piercing-urile în pungi de celofan şi se vor aşeza cuminţi în bănci pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu. La lecţiile practice fetele vor învăţa cum să confecţioneze broboade şi lumânări din ceară, iar băieţii – cădelniţe din tablă şi policandre poleite cu aramă. La rândul lor, dascălii vor avea grijă ca elevii să afle nu doar adevărul biblic, ci şi adevărul lumesc: cine ne conduce ţara, cine aduce binele şi cine nu, care este aportul luminatelor feţe ce roiesc pe lângă tronul domnesc şi respectiv – ce ţine de datoria fiecărui elev pentru a schimba viitorul spre bine – cum să facă alegerea potrivită la momentul potrivit. În cantinele şcolilor în ajunul sfintelor sărbători, elevii vor citi rugăciuni şi vor gusta din sfânta nafură şi sângele Domnului. Cei mai stăruitori învăţăcei vor obţine recomandările dascălilor şi vor merge la cele mai faimoase instituţii teologice ale Moldovei. Cei mai netrebnici şi mai leneşi vor avea şansa să-şi ispăşească ruşinoasele isprăvi prin canoanele şi mătăniile şoptite între pereţii chiliilor monahale din mănăstirile din toată ţara.
Din an în an ţara Moldovei va avea tot mai mulţi enoriaşi cuminţi şi ascultători de sfintele poveţe şi o probabilitate mai mare de mântuire.

Ţară, în sfârşit ai religie!

Precum spuneam, pionerii s-au pornit şi au ajuns în Crimeea şi în anul acesta. Cu corturi, cu cazane, cu topor, cu primus cu voie bună şi cu multe aşteptări, la urma urmei. Cum s-au dus, aşa au venit. Parca au venit cu impresii da în acelaşi timp nici nu ştiu despre ce să povestesc.

Să povestesc oare toate istoriile citite pe bloguri despre furturile care au loc pe capul Aiia (Injir), acolo unde s-au oprit pionerii şi despre vedeniile cu musafiri pe care le aveau pionerii noaptea după care strigau din uşa cortului „blia, kto zdesi?!” de se speriau şi vedeniile, şi pionerii şi încă câteva corturi în raza de câteva sute de metri,

sau despre Artiomov Artiom Victorovici, chipeşul pădurar care ne făcea reducere pentru cazare şi care ne-a povestit despre filmările care au loc în zonă (am uitat cum se numeşte) la care sâmbătă va participa şi Brad Pitt, şi pe care n-am reuşi să-l imortalizăm pe matricele aparatelor noastre (la Artiom Victorovici mă refeream),

despre cât de repede trecea ziua şi cât de plăcută era acea oboseală de seară când se turna un 50 la masa şi cât de bine mergea tartina preparată din slănină, acoperită cu ceapă dulce, stropită cu oţet şi presărată cu piper negru,

Read the rest of this entry »

Azi e sâmbătă, 12 iunie 2010, ora 16:01. În timp ce mulţi dintre voi se bucură acum de WiFi-ul gratuit din localurile capitalei sau din parcul central, plăcut ameţiţi de bere sau încălziţi de un ceai la o terasă, inspirând fumul de ţigară sau mirosul de frunze ce vine prin geamul casei, pionerul, chiar în momentul când citiţi aceste rânduri, este aşezat comod pe o bancă din autocarul ce a apucat-o spre malurile liniştite ale Crimeei lăsând în oglinda retrovizoare blocurile semeţe ale oraşului, cu tot cu lumini de semafoare, claxoane de maşini, mirosuri de beton şi gaz de eşapament. Pe el şi pe ceilalţi pioneri din acelaşi autocar îi aşteaptă o săptămână plină de soare şi mare. Deja simt cum briza de mare le gâdilă nările şi toate coardele interioare încep să se înmoaie după un an de muncă, oficii şi zarvă. Au rămas câteva ore până când pe pietrişul mărunt al plajei, între mare şi munte, sub cerul albastru, vor înflori câteva corturi şi se va aprinde flacăra unui rug pioneresc.

…

Ah da, şi ca să nu le fie trist pe drum, au luat cu ei o problema la care să se gândească în pauzele cinematografice provocate de schimbul DVD-urilor de către asistenta de bord. Şi ca voi, în tot acest timp, să nu staţi degeaba, v-o zic şi vouă, poate găsiţi soluţia înaintea pionerilor.

Într-o temniţă, în celule separate şi izolate totalmente una de alta, se află 100 de deţinuţi. Într-o bună zi şeful temniţei i-a strâns pe toţi într-o sală şi le-a zis:
– Dragii mei deţinuţi, începând cu ziua de astăzi, aveţi şansa să ieşiţi la libertate dacă găsiţi soluţia la o mică problemuţă. Problema este următoarea:
Într-o odaie izolată fonic şi vizual este instalat un bec cu incandescenţă clasic conectat la un întrerupător. Circuitul este funcţional. Cum vă spuneam, începând cu ziua de azi, timp de o perioadă nelimitată fiecare dintre voi, în mod aleatoriu va fi închis pentru câteva minute în acea odaie în care va putea folosi întrerupătorul. Se poate întâmpla că cineva dintre voi va fi invitat nu o singură dată în această odaie, după cum va decide întâmplarea. De fiecare dată, unul dintre voi are dreptul să spună „În această odaie au fost toţi deţinuţii din temniţă”. În cazul când are dreptate, toţi deţinuţii vor fi eliberaţi, în caz contrar toţi vor fi executaţi. Pentru aceasta, vă las pe toţi 100 în această sală să stabiliţi cum anume unul dintre voi va putea şti la un moment dat că el este ultimul deţinut invitat în camera cu bec şi respectiv va putea enunţa afirmaţia salvatoare. După ce veţi ieşi din această sală, nu veţi mai putea comunica unul cu altul până când nu va fi enunţată propoziţiţia cu pricina. Vă subliniez faptul că în această odaie nu va intra nimeni înafară de deţinuţi.

După asta şeful temniţei a ieşit şi cei 100 de deţinuţi au rămas să găsească soluţia. Peste câteva luni toţi deţinuţii au fost eliberaţi când unul dintre ei fiind în camera cu bec, a spus că toţi au fost în această odaie.
Întrebarea este: cum s-au înţeles deţinuţii între ei şi cum a fost găsită ideea care i-a eliberat pe toţi.

Asta a fost problema pe care au luat-o pionerii cu ei. Vă urez gânduri salvatoare şi nu uitaţi că afară e vară. Până la noi întâlniri.

P.S. Ma bucur ca n-am să văd futbolu şi niş statusuri salbatice despre aceasta n-am sa scriu. URA!

este ceva la mijloc

Poate ştie cineva în blogosfera românească blogheri care ar scrie despre mâncare aşa cum scrie stalic sau despre călătorii aşa cum scrie sergeydolya? Ce bloguri de specialitate bune ştiţi, care nu sunt despre politică, economie, media, religie?

Putin și Medvedev stau de vorbă.
– Trebuie să desființăm fusurile astea orare, creează numai probleme, spune Putin.
– De ce? întreaba Medvedev
– Păi sun la Beijing să-i felicit, și-mi spun că e mâine, sun la Varșovia să exprim condoleanțe și-mi spun că avionul încă n-a decolat…

Exact doi ani în urmă, în dimineaţa zilei de 6 iunie, la intersecţia bd. Ştefan cel Mare cu str. Mihai Eminescu, în urma unui accident rutier provocat de nişte streetraceri, a decedat un coleg de facultate şi un bun prieten – Vadim Ivanov. De atunci, în fiecare an, pe 6-7 iunie prietenii, rudele organizează concerte in memoriam la care sunt cântate piesele lui Vadim.

Read the rest of this entry »

– Vini, Vini, da unde-i ruxacu neu?
– În cur, blea!
Puţin nedumerit de răspunsul lui Puh, Pita4ok s-a apucat să răscolească prin cladovcă. Ruxacul, după cum şi era de aştepat, nu era acolo.
– Vini, da eu nu-l găsesc.
– Nu-i rucsac, nu-i pahod!
– Vini ap hai s punem tăt la tini, l-on duşi pe rând.
– Ăi, tu ai văzut ruxacu neu? Ţia nu-ţ pare că tu încapi într-însu cu tat cu poşeta ta, la cari tu deam a triilea an îi spui rucsac? Tu îţi imaginez oleacă cu mintea ta de godac cum ai să-l târîi?
Pitacioc nu comentă întrebările retorice ale lui Puh şi se urcă în pod. Peste câteva minute din pod se prăbuşi cu zgomot un nor negru tuşind. Printre scuipat, horcăit şi muci se auzi vocea răguşită a lui Pita4ok:
– Vini, da eu nuştiu unde-o dispărut el.
Nu reuşi Pita4ok să termine vorba că în cap îi căzu ceva tare învelit într-o cârpă găurită de molii. Când scoase din cârpă conţinutul, observă acolo o grămadă de cioburi cafenii printre care se tăvălea o ghindă uscata coada căreia era legată de o bucată de fermoar. Lui Pita4ok îi dădură lacrimile.
– Vini, iaka ghinda asta, ghinda asta matincă e… aista matincă e ruxacu neu…
– Ăi puţă, ţii tu oare minte când într-o noapte, în pahodu trecut, o dispărut unica oală cu nere şi tu ni-ai zîs c-ai adornit şi şiniva o furat-o?
– Vini, eu je eram bat, eu je nu ţîn minte…spuse Pita4ok, shi întinse un muk peste rât.
– Oala asta tare mai samănă cu aşeea, se încruntă Puh deasupra porcului.
– Nu mai este, asta-i alta…
– Da? Şi asta alta tot are disenată o alghină rozovă taman lângă toartă?
– Eu nuştiu nică, şiniva matincă vre s mă compromită, ni-s pare că Cristofer Robin nu vre ca eu s merg în pahod şi special a pus la cale acest plan meschin de sabotaj din cauza unei mici neînţelegeri legate de viziunile diferite asupra compatibilităţii organismului uman şi substanţelor stupefiante nevegetale…Da eu tare vreu în pahod, numai c rucsac deamu n-am…
Pe Pita4ok îl năpădiră din nou plânsul, unu sincer şi jalnic.
– Gata, taşi, închide gura, o luă Puh mai moale. Tu ai s dushi palatca da eu tuşonca.
Cum spuse asta, Puh se întoarse şi ieşi afară, alene, fără să se grăbească. Când se simţi ieşit cu totul din cocioabă, se îndreptă şi oсhii se opriră în râtul rânjit a lui Pita4ok pe care încă mai lucea o lacrimă. Cu o cană în mâna dreaptă şi palatca în stânga, Pita4ok se bungi la Puh şi ţipă ascuţit, cât îl ţinu plămânii:
– Vini, Vini da badminton luăm?

Chiar daca toate siturile meteo promiteau cu insistenta ploi pentru tot weekend-ul, pionerii au văzut la … (ştiţi voi unde) prognozele şi după vechiul şi tradiţionalul principiu “zis şi făcut”, au urcat în spate rucsacurile şi s-au pornit într-acolo. Nici chiar ploaia torenţială ce a izolat un supermarket plin de vizitatori de parcarea aflată la 10 metri de intrare unde aceştia îşi ţineau caii de fier, nu i-a împiedicat pe pioneri să achite căruciorul, să iasă şi să pornească bine dispuşi în direcţia nord-est, fix la 18:20.
Deşi ploaia se oprise, pe la Orhei era clar că nimic nu este clar.

Read the rest of this entry »