blogu' lu' castraveţ

Noutăţi de la Ţîpova

În ziua de 27 august 2010, independent şi nesilit de nimeni, pionerul împreună cu o echipă de cercetaşi, care nici pe departe n-au treabă cu fabricarea ştirilor, a plecat într-o Read the rest of this entry »

Băi, suntem independenţi. Chiar dacă deocamdată numai pe hârtie, da suntem. Una vreau să zic: anii trecuţi la 27 şi la 31 nu prea se simţea că e sărbătoare naţională (mai ales cuvântul acesta era pronunţat foarte încet) în ţară, nici pe stradă, nici la tv. Foarte modest erau trecute cu vederea aceste sărbători. Nu era bine. Acum se strigă la toate televiziunile, drapelul e arborat la orice colţ patriotic. Nici acum nu-i bine, e pacazuhă. Băi moldovenilor, când o să păreţi măcar oleacă mulţumiţi (că de fost mulţumiţi nu mai ştiu), când n-o să vă fie ruşine să spuneţi să strigaţi în gura mare: i-a nostru! asta noi am făcut! noi suntem aiştea! aişi noi trăim! A?

Iaca am observat că oamenii frumoşi nu-s simetrici la faţă. Iaca dacă o fată are o alunică fix pe vârful nasului, apoi toţi zic că nu-i frumos. Ap vreau să vă zic că treaba asta n-are nimic cu nasul ci are cu simetria. Dac ai o alunică pe mijlocul bărbii, sau fix pe mijlocul buzei de sus ap ni se pare nouă mai puţin frumos decât dacă alunica ar sta oleacă mai într-o parte. Aşa ni se pare mie, că tot ce-i frumos nu trebuie să fie perfect şi mai ales simetric.

***

Iaca eu când eram în sat acasă şi mă duceam la lucru şcoală, apoi drumul de acasă până la şcoală era mult mai interesant: Iuliana, Iura, Vanea Bogaciuc, Brigada, Alioşa Bîc, Slavic, Chea Marusîca, Mîca lu Radu, Viorel aşela, Casa şei părăsâtă, încă câţiva oameni cu nume greu de reţinut, Cerchez, Nacu, Mâca Palina, baba lu Tîrsînă, Clubu, Monumentu, Şcoala. Înapoi, pe partea cealaltă, pimprejiur – o poveste total diferită, numai ghiolul şi şireada cât face. Şi fiecare loc un micro univers aparte, cu istorii care se întâmplau în fiecare zi şi noi le depozitam în cap fără ca să ne dăm seama. Impresiile, amintirile şi fanteziile din capul nostru ne făceau drumul la lucru şcoală mai interesant. Te trezeai dimineaţa cu marea dorinţă nu de a sta în banca şcolară ci de a parcurge drumul până acolo. Dar dacă mai ploua şi erau băltoace, liber îţi puteai permite să vii la juma de lecţie cu riscul de a compromite obrazul în faţa clasei şi zilnicul în faţa părinţilor. Da azi? Cum e azi? Azi ie;i din casă şi până la lucru îţi zombezi mintea ridici nespus dispoziţia cu gunoi alfabetic şi grafic de care vrei:
FA-0092, P, magisel-lux, bilete de avion, king, reduceri 20-70%, скидки, procredit bank, exchange, tehnică de cusut, club casino electronic, damla tur, alimentara, air moldova, gratatur, kebab house, eximbank, andy’s pizza, uno, chirie arendă, ketroy, grand hall, hotel casino restaurant, unite 3g, bar, cismos, офисная мебель, eurogame, optica +farmacie, centru diagnostic german, birou notarial, bilete de avion, beer house, echip 99 antalia, moldindconbank, air moldova, antalia, canonic tur, vara, casino naţional restaurant restaurant casino, 50 ani moldovatur, bodrum, ketroy, naţional primele ştiri prime, toricado, markiza, reebok, 70%, furla, plusshow, fox mart, banca de economii, felicia farmacia, unite 3g, conus pizza, unic, akira, moldtelecom, taguer, orange, aur, moldcell, nlcollection, master game, milavita, pasaj centru, unite 3g, fornetti, connect, orange, vernisaj, lara, allatoria, moldova agroindbank, accent tehno, smarald, moldindconbank, united colors of beneton, gipfel, vitesse, întreprinderea de tricotaj, preş roşu, unite, bomba, orange, romantica, argint aur, connect, can records, orange, totul la 15 lei, turcia bulgaria grecia, magazin de firmă, charlie, ives rocher, mentara, copii, aur argint lombard, graphic centru, exchange, iacob copanschi, biblioteca publică de drept, orange prepay.

Când vii de la lucru acasa, îţi clăteşti creerul cu
cactus, super price, elodi farmacie, exchange, viantic shop, s.r.l. “mila”, farmacia, comerţbank, “dumpet” s.r.l., reduceri totale de sezon 80%, banca de economii, ford, eugenia salon, franzeluţa, carmez, ahmad tea, coca cola, nefertiti, secţia de votare nr.12, interoptic, birou notarial, xenon xenon, amazonca, oscar, moldcell, victoriabank, elange, kvint, nota bene, orange, carne, maximum, hot dog, vita orhei-vit, ippon, zorile, procredit bank, terranova, reduceri, распродажа, neuron, moldova agroindbank, air service, vânzări totale, alina electronics (această super companie arată faţa adevărată a publicităţii şi cu siguranţă oamenii care trec zilnic pe lângă ea nu fac parte din target group-ul acesteia: la ei îs reduceri anul împrejur, cu orice prilej, cât de vag n-ar fi acesta), vânzări totale , calina, service centru, academia de ştiinţe, hotel chişinău, super preţuri, vă învăţăm cum să câştigaţi pe pieţele financiare, turgia bulgaria egipt, restaurant chişinău, alokozay tea, meridiana carpatair, air moldova turkish airlines, magazin de cărţi, bilete de avion, tamara, ferestre, mobilă, intercangal, rent a car, a.i.i.m. asociaţia întreprinzătorilor italieni din moldova, reversib, gelaterie pennese, cito, msp centrul stomatologic municipal pentru copii, pandor, barza neagră, adresa (pe prag fumau doi băieţi. m-au văzut că notez ceva în carnet, şi m-au întrebat ce notez. le-am spus că numele firmei la care unu zice: “am crezut că notaţi clădirile care au arborat drapelul”), torent, salut orange, free time, te privesc ora 20:00, ştirile care, mazda 3, caravana auzului, hidropompa, secţia de votare 106, şcoala auto b c d e, uccm, moldcell, mişcă-te confortabil, tipar ofset, fornetti, alimentara, curchi 1773, ce preşedinte merită moldova curajos, скидки, reduceri 20-70%, king, bilete de avion, magisel-lux, P, FA-0092.
(Dacă Şărloc Holms ar şi taxist, de-odată ar spune unde eu lucrez şi unde eu trăiesc).
Şi cel mai interesant că omul bagă în cap nu numai denumirile acestea fără sens da şi o grămadă de informaţie contextuală al acestuia, care o mare parte din viaţă este inutilă.
Oricum, de aişi trebe s şie clar două lucruri:
1. satul e mai aproape de sufletul omului şi el acolo se trage permanent
2. în toată viaţa noastră drumul ocupă primul loc din faţă
3. limba noastră e tot pe primul loc din faţă, da limba lor nu (cel puţin pe itinerarul meu).
4. ţara noastră niciodată n-o să aibă criză de comunicare la distanţă, niciodată n-o să aibă criză de transport aerian şi parcele de nisip pe ţărmuri fierbinţi şi îndepărtate. Dacă ar exista un mega cântar care ar putea măsura greutatea ţărilor, apoi pentru trei luni talerul Moldovei ar sta hăt sus. De fapt vara l-ar compensa cei care vin din Italia, Portugalia, Israel, Turcia, Grecia şi Cipru. Interesant: cei care lucrează dincolo se hodinesc acasă iar cei care lucrează se hodinesc dincolo.

***

Iaca tare nu-ni plac oamenii care beu pîn se-mbată. Az de exemplu nia nu-ni plaşi de mini.

Cam iaca prostiile estea roiau în capul meu, azi dimineaţă, când mergeam spre lucru.

Deci aşa. Un cetăţean, de câte ori venea acasă beat, dezbrăca femeia, o băga în cada plină cu apă, o scotea şi o sexuia.

Atenţie! Întrebarea este:
Unde lucra cetăţeanul?

P.S. Testul nu este o capcană, este foarte logic şi, de ce nu, veridic.

De când am scăpat de spurcăciunea de ţigară, a trebuit să-mi caut alt prilej pentru a-mi relaxa ochii de la ecranul calculatorului. Aşa că, atunci când un coleg mă cheamă la balcon la fumat, eu nu mă dau în lături. El fumează o ţigară eu fumez un banc. Poftim un banc fumat la balcon:

Discuţie între doi colegi, la balcon.
– Tu ştii, eu am auzit că un pahar de smântână înlocuieşte 10 minute de râs.
– Fumează tu sîngur smântâna ta!

Iaca aşa o tautologie bancologică despre fumat, din care trebuie să fie clar că de fumat se poate nu numai ţigări, da şi bancuri, şi smântână, şi nu numai. La diferite vârste, mici, mari, oamenii mai fumează şi mătase de porumb, şi frunze de nuc rulată în revista „Работница”, şi ceai din pipă, şi sticlă, şi căldare, şi pungă de celofan, şi narghilea, şi cizmă, şi ţeavă de azbest, şi altele.

P.S. Nu fumaţi ţigări.

Omul când se naşte de ziua lui, trebuie neapărat să sărbătorească ziua lui în fiecare an, cu toţi prietenii şi cu toate neamurile. Dacă omul cu pricina mai are şi job, trebuie neapărat să sărbătorească şi cu colegii. Şi cum colegi îs mulţi, da omul nostru e cam sătul de frigărui la natură, beri şi rachiuri cu neamurile şi prietenii, el se mulţumeşte să vie dimineaţa la muncă, să aştearnă pe masă un tort, un suc, un măr, un biscuit, un strugure de poamă şi în timp ce salariul curge, el hai-hai, îi tot dă cu strânsul buchetelor şi închinatul vitaminelor cu toţi cei ce fac parte din alaiul colegial. Cam aşa procedăm toţi, chiar dacă nu e cea mai reuşită metodă. Da vorba ceea, ulciorul nu merge de multe ori la apă. Aşa a fost stricat şi ulciorul (în care precis mai rămaseră câţiva stropi de vin de-a lui bunicul) primarului de capitală. Stricătorul de ulcioare este bine cunoscut.

Parcă povestea ar trebui să ia sfârşit chiar acum, da n-a fost să fie. Staţi să vedeţi.

Vin eu luni la lucru, cu tort, cu suc, cu voie bună şi uşurat de ideea că după lucru iar o să trebuiască să-i dau cu berea (şi seara de vineri, şi seara de sâmbătă mi-au cam creat exces de bere, după care insuficienţă de citramon a doua zi dimineaţa), le pun pe toate pe frigider şi pornesc contorul la salariu. La 17:30 ies şi mă duc acasă să dorm ceea ce n-am reuşit să dorm 3 zile la rând. În tot răstimpul acesta mă gândesc că e o problemă să fii persoană publică fix de ziua ta. Pe de altă parte, mă gândesc că frumoase erau tipurile când mergeai cu colegii la bere după lucru, fix de ziua ta, şi a doua zi feţele colegilor erau mai vesele şi ochii mai sticloşi decât cum se face acum la noi, cu tort şi suc, în faţa monitorului.

Parcă deloc nu seamănă că povestea ar trebui să ia sfârşit chiar acum, aşa că staţi să vedeţi.

Azi, primesc eu hârtie de la cei mai şefi şefi din organizaţie, o citesc şi-o semnez. La fel fac şi încă câteva sute de angajaţi – colegi de-ai mei. Iată conţinutul parafrazat al acestei minunate hârtii:

UCAZ

1. A anula de la 01 septembrie 2010 acordarea unei zile libere în ziua de naştere a angajatului pentru toţi colaboratorii organizaţiei.

2. Se interzice sărbătorirea zilelor de naştere a angajaţilor in incinta organizaţiei.

3. In cazul nerespectării prezentului ucaz, persoanele care au încălcat vor fi sancţionate.

4. Conţinutul prezentului ucaz va fi adus la cunoştinţa angajaţilor organizaţiei sub semnătură.

Ha?! Coincidenţă sau încă un ulcior stricat?

Nu iaka nu-i trebe omului mai mult pentru fericire. Toate cuvintele necesare pentru a descrie acest loc mult râvnit dar vizitat foarte rar, sunt în titlu.

Mergeţi mai des acasă.

[sâmbătă dimineaţa, 14 august, ofofof]

Eu am ieri nvăţat multe cuvinte noi. Poate ele nu-s noi da în senzaţiile mele nu te … vorba poietului.
Mă bucur ca-s încă în stare să învăţ cuvinte noi: birplaţ, şato, pena, calsberg, elipili, macacas, gata, solearcă. Am impresia ca le ştiam şi înainte. Nu-i exclus că. Da amu des de dimineaţă ele-s noi, mai mult ca atât, îs cele mai bune. Blea. Ni-o dăruit prietenii blender. Robot. Manual şi automat. Deam tre să-i kem la crem-soup.
Ofofofofofof. Mă duc la Negureni dară.

P.S. matinca n-am sris drept titlu

[Vineri 13 august]

Cam atâţia ani în urmă, într-o miercuri, pe la unu jumătate, când toată lumea dintr-un sat din raionul Teleneşti îşi ascundeau sub perne visele şi dogoarea amiezii, când undeva în mândra capitală Colea Gherasimov taman trecea mielofonul prin maşina timpului, la maternitatea din sat intra în goană un pirojoc roşu cu trei pasageri la bord dintre care unul era foarte bine camuflat. Peste câteva ore acesta era deja deconspirat, toată lumea era trează cu urechile astupate şi ochii cârpiţi de somn, pământul cu axa deviată cu 0,01 grade, mielofonul era mutat din geantă în şcaf, iar pirojocul roşu încărcat cu câteva lăzi de Sovetscoe Şampanscoe.

Din acel moment, peste câteva zile, s-a început un drum lung şi interesant al respectivului. A ieşit în pelinci prin uşa acelei maternităţi şi a tot mers până a ajuns pe scaun cu acest post în faţă. Acum stă oleacă ca să-şi tragă sufletul, cinsteşte te miri ce acolo. După, urmează o continuare cam de două ori mai lungă şi mai interesantă, chiar dacă cifra din titlu nu este altceva decât un trucaj mişelesc a celor de la Registru, în cel mai bun caz, o eroare neruşinată a celor de la maternitatea din satul Căzăneşti, raionul Teleneşti. Îl ştim noi pe respectivul, n-are el atâtea primăveri nici la trup, nici la minte, iar ceea ce-i scris cu peniţa poţi tăia liber cu bărdiţa, mai ales că el la topoare este meşter mare, (prietenii ştiu de ce, piciorul său stâng tot ). Apoi, la mulţi ani dară lui. Eheheeeey!

Gata, treaba-i făcută, putem destupa şi vreo carafă ceva. Ne auzim luni.
Cel târziu marţi.

P.S.1 O trecut o lună de când respectivul nu fumează şi cu această ocazie, ca o continuare logică a acestei idei, a fumatului, un banc despre Vlad Ţepeş şi onomastica lui.

Vlad Ţepeş face ziua de naştere.
– Măria ta, au venit boierii să te felicite.
– Lasă-i să intre.
Intră aceştia în castel.
– La mulţi ani, Măria ta!
– Ce cadou mi-aţi adus, boieri dumneavoastră?
– Păi ţi-am adus 200 de oi.
– Noo, nu-mi place. La ţeapă cu voi!
În alt an istoria se repetă:
– La mulţi ani, Măria ta!
– Şi ce cadou mi-aţi adus, boieri dumneavoastră?
– Păi ţi-am adus 200 de cai.
– Noo, nu-mi place. La ţeapă cu voi!
Au văzut boierii una ca asta şi şi-au tot frământat minţile un an întreg ce cadou să-i facă măriei sale. În următorul an se prezintă din nou în faţa domnitorului.
– La mulţi ani, Măria ta!
– Şi ce cadou mi-aţi adus, boieri dumneavoastră?
– Măria ta, e o supriză. Trebuie să ieşi cu noi afară că nu putem băga cadoul înăuntru.
Iese Ţepeş în curtea castelului nu vede nimic.
– Maria ta, tre să ieşim afară din cetate.
Ies ei afară şi vede Ţepeş o sută de mii de ţepe şi în fiecare ţeapă câte un turc. În faţa lor, pe o ţeapă mai falnică stă Murad al doilea, fiul lui Mehmed întîi – sultanul otomanilor. Acesta îl văzu pe Vlad, ridică ochii trişti înspre el, apoi mâna dreapta şi-i făcu din deget sa vie mai aproape. Vlad se apropie la doi paşi depărtare. Sultanul îi făcu semn să se dea şi mai aproape. Ţepeş apropie urechea de buzele uscate, la care turcul, cu un glas extrem de răguşit:
– Hăpibiordăi tu iu, hăpibiordăi tu iu…

P.S.2 Prima şi ultima dată când eu scriu despre numărul ista magic.

Batranica păşeste încetuc, cu sfială, pe podeaua de lemn pătată cu ceară de la lumanari, care scârţâia cu furie. “Ce dracu’, Doamne iarta-ma, nu cumpara si preotu’ nostru o podea cumsecade de la Praktiker? Tot timpu’ cand intarzii la slujba podeaua te da de gol, si preotul se uita la tine de ti se face rusine…”, isi zise ea, si continua sa se indrepte spre altar, de unde sfintii pictati se uitau cu ochii lor goi si un pic saşii la biserica goala.

Ajunse lângă icoana mare, şi îngenunche. “Doamne, Tatăl nostru, începu ea să murmure, dă-ne, Doamne, sănătate, dă-ne şi pace… ajută-l pe patriarh şi pe şefii statului, dă-ne bani să ne plătim cele trebuincioase, şi ajuta-mi familia… nu pogorî pe noi furia cerului, fereşte-ne de accidente şi nu ne chinui fără rost, Doamne, mărire ţie…!”

Stătu o secundă să îşi adune cuvintele, pentru că nu pentru rugile acestea venise: îşi dorea un lucru mult mai teribil şi mai important pentru ea.

“Doamne, şi mai dă-i… ajută-l, Doamne, pe băiatul meu, Doamne, că tot holtei e, şi deja mi-e ruşine de tot blocul… găseşte-i, Doamne, o fată de treabă, una cu bun simţ, să ţie de casă, şi să nu-i placă paharul şi să nu fie rea de gura… să fie respectuoasă şi frumuşică, şi de familie bună, şi să nu cârcotească, şi să fie gospodină, şi să fie serioasă şi cuminte, să-i binecuvânteze viaţa lu’ fiu-meu… că merită, că doară e băiat bun, ştii şi Tu, chiar dacă mai înjură uneori… dă-i, Doamne, o fată cumsecade şi de treabă, să nu fie cheltuitoare, să-i placă să gătească, şi să nu fie certăreaţă, Doamne, fă aşa cum trebuie ea să fie, şi să aibă şi sânii mari, că aşa-i plac lu’ ăsta al meu, cu sânii mari, foarte mari… da’ să nu fie grasă, Doamne, că ui ce s-or îngrăşat româncele de când cu moda asta fastfood… deci să fie şi cuminte, Doamne, şi cumsecade…!”

Şi în timp ce se ruga ea, aşa, o rază de lumină cum nu mai văzuse bătrânica în viaţa ei străluci orbitor de sus, şi se auzi un fîlfâit de aripi de la un porumbel destul de dumnezeiesc, care se pogora uşor, de sus din boltă. Şi cum cobora el, aşa, porumbelul, se auziră acordurile celei mai pline de viaţă muzici auzite vreodată, parcă era cântată din trompeţele de îngeri. Şi bătrânica ştiu imediat că se petrecea ceva nepământean în clipa aceea în mica biserică de cartier de lemn. Biserica, nu cartierul.

ROABA LUI DUMNEZEU, se auzi de sus, parcă cu vocea lui Iosif Sava, aşa era vocea de rezonantă şi puternică, că bătrânica simţi un sloi de gheaţă pe şira spinării, TU-MI CERI SĂ-ŢI GĂSESC PENTRU FIUL TĂU CE NU AM PUTUT GĂSI NICI MĂCAR PENTRU FIUL MEU, VREME DE 33 DE ANI, CÃT A STAT PE PĂMÃNT, LA VOI?

scris de groparu