2014.05.02 Ţipova 1
La vecini e cam cur. La noi, e cam la fel. Totuşi, pionerii, in circumstanţele create, continuă sa utilizeze la maxim energia nutritivă ale maţului mediului. Urmează poza-simbol, după ea, noutăţi pionereşti ţîpovene.
Pentru cei suprasolicitaţi de necesitaţile civilizaţiei, divulgăm: pentru unele telefoane, conectate la unii operatori care şi-au tras antene mai aproape de cazanele pionereşti, confirmăm: da, prind. Întrebarea care trebuie să şi-o pună fiecare: “pentru ce oare (fiecare îşi face traducerea comodă în limba cea mai expresivă)”.
Mai departe: la cascada apă este. E racorică, dar e rece (taman numai bună pentru un pioner maist).
Anul trecut, pe vremea asta, salata de papadie era pe primul loc în meniu. Anul ista – întârziere.
Prietenii mai vechi, erau tut-cac-tut (expresie pionerească neoficială).
Au disparut unele pietre, respectiv lumea din preajmă era cam panicată. Rugaminte la vinoveţi: aduceţi kiatra înapoi.
Da, o plouat. Da aşe – binişor şi taman cât trebe pentru pioneri.
După ce o început să plouă, pionerii au observat că premoniţia populară “dacă fumul se ridică în sus – e spre ploaie” este adevărată.
După mătănii şi dansuri africane cu dobă,
ploaia s-a mai ogoit.
După câteva proceduri similare (toporul înşipt în pământ intenţionat nu apare în poze din motive secrete), Serviciul Meteorologic de Stat, în general, a avut nedumeriri serioase referitor la prognozele publicate.
Un ceişor drege toată treaba.
Acum despre altele.
Pionerii şi-au facut noi prieteni. De exemplu, acesta este prietenul nostru Emil. Emil iubeşte cartoafele coapte.
Emil iubeşte cartoafele, pionerii îl iubesc pe Emil. Găsiţi-l pe Emil în poză şi cîşligaţi un câşlig.
Pănă la noi întâlniri.
P.S. Părintele Policarp, nu mai activează la mănăstire. Data viitoare, poate. Pionerii nu ştiu ce a făcut sau ce n-a facut, însă il ştiu ca un om tare de treabă.
În locul lui acum este părintele Veaceslav, cu care, pionerii, n-au reușit sa facă cunoștință.
