9 mai, plăşinte cu jin sau 2 kg de ghips
Pe 9 mai m-a trezit dimnecioară, mi-am călcat cravata de pioner, am umflat un balon, am băgat în buzunar flăguleţul roşu şi am pornit pe traseul Cimişlia – Chişinau – Butuceni. Nu eram noi unicii care au decis s-o ia spre Orheii Vechi de 9 mai, doar că nu toţi mergeau la Nataşca’s bday.
Odată ajunşi, după ce-am pus corturile, ca orice pioner veritabil ne-am pornit noi să cucerim păduri întunecate şi dealuri nalte.
Pentru unii dealurile nalte au provocat efecte secundare: coborând în unul din canioane, la un moment dat pionerul a simţit cum sub picioare fuge o bucată zdravănă de piatră şi ca să evite căderea sa simultană cu piatra, a sărit ceva mai înaintea ei de la înălţimea de aproape 3 metri. La aterizare a auzit o trosnitură sănătoasă în genunchiul stâng.
Ciontîc-ciontîc, fără a ne implica în apriga dorinţă a unor iubitori de şanson în pantaloni sportivi de a încerca pietrele Butucenilor pe noi, am ajuns acolo unde instalaserăm tabăra noastră.
Paznicul Andrei care era ochiul de veghe al taberei noastre, încă nebăut tare în acea zi, a condus pionerul la baba Viorica care “poate tăt, lecuieşte tăt şi spune tăt drept”. Baba Viorica a meşterit o compresă din ceapă pisată cu o soluţie pe baza de ţuică, aplicată pe o frunză de brusture la genunchiul pionerului cu ghinion, în cele mai bune tradiţii rurale. Sigur în tămăduirea accelerată, pionerul a mers la corturi şi a continuat seara cu ceilalţi, la foc, cu cântece la ghitară, cu bere, cu bancuri şi voie bună.
A doua zi excursia prin Butuceni a continuat fără pioner. Pionerul a stat în tabără, uscând frunza de brusture la soare şi ascultând ultimele noutăţi ale paznicului Andrii din domeniul politicii, economiei, istoriei şi geografiei plaiului natal, necunoscute de cărţi, de google şi de cărturari, aduse la cunoştinţa pionerului pe aripile unei brize proaspete de drojdii aşezate ieri şi trezite azi. După povestiri, Andrei a plecat şi s-a întors cu plăcinte şi vin într-o mână şi cu „şel mai bun prieten al meu” sub altă mână. Până la urmă cei doi s-au descurcat singuri.
Îmbarcarea. Traseul Butuceni – Chişinău. Spitalul de urgenţă.
Unele nuanţe din spitalul de urgenţă.
Mi-au scris cei de colo în istoria bolii că am căzut în oraş de la înălţime de un metru jumate. De la înălţimea mai mare de doi metri, în cazul leziunilor, este obligatorie analiza sângelui pentru depistarea prezenţei alcoolului, substanţelor narcotice şi psihotrope, fapt care durează în timp şi nu reprezenta la moment interesele pionerului.
Pionerul s-a prezentat la echipa de medici fără poliţa de asigurare – în rezultat a depistat că spitalul de urgenţă are baza de date după care se poate verifica dacă pacientul o are sau nu, drept că la urmă i se sugerează fără multe subînţelesuri că „mda, ar fi bine ca sa prezinţi astăzi poliţa, ei dar daca n-o ai, ce să-i faci, trebuie de gândit cum procedăm” şi această sugestie îşi pierde valoarea în momentul când medicul simte infiltrarea în buzunarul său a unei mişcări sonore de hârtie dreptunghiulară.
Am întâlnit acolo o echipă de pioneri mai experimentată care practică un mod de odihnă aproape similar, doar că mai folosesc pentru a escalada înălţimile utilaj special. Cum arată statistica. Nici asta nu întotdeauna este suficient. Unul din ei căzuse grav de pe un perete în timp ce se căţăra undeva în afara oraşului.
Un leu într-o parte, altul în alta şi pionerul a ajuns acasă cu 2 kg de gips de cea mai bună calitate în loc de compresa babei Viorica şi o perspectivă de 3 săptămâni de imobilitate acasă. Ei, în schimb oricând poate să reproşeze oricui: „way florşică, da tu ţ-ai fărmat vre-odată chişioru la Orheii Vechi?!”
Azi e marţi (12.05.2009) şi deja pionerul a reuşit să facă o zi de outsourcing prin telefon în interesele colegilor săi de serviciu.
Prin balcon se vede soarele de afară, se aude tril de păsărele. Pionerul se odihneşte.
Dinuţule… ne-ai privatizat tu nickname-ul nuş’cum:D
Vladislav Namaşco
12 May 09 at 16:03
:)) bai, matinka tu ai bagat cioru yn munka lui ili4, sh ai pesdit termenul introdus de dynsul:)
kirpi4
14 May 09 at 10:32
Apu dar odihna usoara si cat mai scurta way pionere. Cred ca trebu noi totushi sa cumparam cartishica sheia cu “Securitatea muncii si odihnei a pionerilor in sinul naturii” 🙂
Sergiu Candja
12 May 09 at 16:10
offtopic? 😛
Tare nice. Nu mă refer la picior, desigur. Dar stilul de a scrie e atât de funny! Mai ales depersonalizarea de text produce o impresie aparte)))
Îmi place să-ţi citesc postările 😉
irka2stardust
14 May 09 at 19:07
🙂 Merci:) curios, dar pionerului tot place 😀
kirpi4
18 May 09 at 19:32
@Sergiu – bai, trebu sau nu trebu, vapros:) Tu glavna nu-ni cumpara “vred alkagolea comsomolistu”:))
kirpi4
18 May 09 at 19:35
şi ţie-ţi place să-ţi citeşti postările?
:DDD looool…
irka2stardust
18 May 09 at 20:49
@irka2stardust – da , da:-DDD
kirpi4
19 May 09 at 09:41
[…] este Andrei. Poză alcătuită şi meşteşugărită de kirpi4. p.s. sper că Andrei nu citeşte blogurile din Moldova. 10 May, 2009 | Recomandă […]
Andrei, prietenul nostru | Paul Hodorogea
22 Apr 10 at 22:39