blogu' lu' castraveţ

Amintirile din week-end

with 5 comments

O problemă a mea (sau poate nu e problemă…) este că uit foarte repede unele momente neînsemnate. De exemplu pot uita ce am mâncat ieri seara. Deseori, când le fac cunoştinţă, unul cu altul, la doi prieteni de-ai mei, care nu se cunosc (aşa cred eu la moment) ei îmi reproşează că le-am făcut o dată cunoştinţă. Pot uita ce-am făcut miercuri seara, dacă astăzi e duminică. De numere de telefon, coduri de uşă de bloc, zile de naştere (o ţin minte doar pe a mea şi pe a unora din rudele apropiate, pe ale cărora le uit sistematic) nici nu mai zic.
Zic eu că „uit repede” din cauza că ştiu oameni care au o memorie mult mai bună ca mine, şi toate chestiile menţionate mai sus le ţin minte. Evident presupusa mea „problemă” se evidenţiază prin comparaţie. Dacă fac abstracţie de această comparaţie, mă simt foarte comod cu ideea că a uita cum uit eu e foarte OK, deoarece ştiu cum funcţionez eu: ţin minte „cum” cu sacrificiul de a nu ţine minte „ce”, sau altfel spus pentru mine e mai important a ţine minte o procedură, un algoritm de a afla ceva decât de a ţine minte acel ceva. Motivaţia e simplă: algoritmul e comun pentru multe chestii pe când chestiile datele trebuie ţinute minte în particular. Sau, că să poată arăta cu degetul Pabel la „stick to one zero” a lui, instinctul meu rafinat de supravieţuire zice că un algoritm ocupă mai puţină memorie decât ar ocupa entităţile propriu zise (depistabile cu acel algoritm) stocate. Gata cu teoria.

Îmi aduc aminte o emisiune TV în care un “STAR” (ghilimelele stau unde trebuie) vorbea lumii despre SINE. După 10 minute cât a durat o frază, a pronunţat o vorbă foarte deşteaptă: “de fapt nu asta voiam să zic”. Azi fur replica starului respectiv. Scuze pentru asta. De fapt nu asta voiam să zic.

Stăteam şi mă gândeam la amintirile de week-end pe care le am eu la moment, şi-mi dau seama că cele mai aprinse sunt cele în care am ieşit undeva, am fost undeva şi în mod special NU am stat acasă în faţa televizorului. Amintirile clare sunt cele petrecute cu prietenii, cele petrecute cu discuţii, cu jocuri, cu glume, cu activităţi (mai ales) pionereşti, cu tăiat lemne, cu făcut poze, cu călătorii, cu drumuri, cu cărări. Nimic din cele cu citit, cu uitat la film nu se ţin mult timp şi nici culoare, sunet, gust n-au. O excepţie ar fi cele cu gătit mâncare arătoasă şi gustoasă, deşi nu pot afirma cu siguranţă că este vorba de o excepţie.

Iaka şe pastaianna: introduşerea mai bună ca finalul. Şi asta nu mă încurcă să mă gândesc bine ce fac în acest week-end.



Written by castraveţ

November 20th, 2009 at 12:12 pm

Posted in Amperi neuronali

Tagged with

5 Responses to 'Amintirile din week-end'

Subscribe to comments with RSS or TrackBack to 'Amintirile din week-end'.

  1. da eu pot sa ma gindesc mult si bine la o fraza dintr-o carte buna citita in week-end…
    si mi-i dor de simbetele in care pur si simplu as sta acasa.am obosit de drumuri, drumuri, drumuri… dar se pare ca inca n-am scapat 🙂
    si am o carte buna acasa… si nu mai ajung sa-i dau de capat…

    otiliad

    20 Nov 09 at 14:38

  2. Mai, ys de acord cu tine. Vezi ca am pus accentul pe senzatiile de dupa. Nicidecum nu am vrut s apun accentul ca nu-ni place sa tolanesc. Imi place, dar aminitri din asta nu prea ramyn. Shi cartea citita ramyne, în ideei în concluzii – ramyne ca amintire de carte, nu de weekend. Asta daca tragem o linie zntre amintirile de lucru shi cele nu de lucru.

    kirpi4

    20 Nov 09 at 14:54

  3. cica, daca vrei sa memorizezi ceva, o tehnica e sa incerci cu tot dinadinsul, in acelasi moment, sa incerci sa uiti acel ceva )

    dar, cred eu, e prea multa scrematura…si asa nu prea avem timp

    nenormalul

    24 Nov 09 at 10:03

  4. tipa ai uitat ca tre sa-ni dai 1000 di lei?

    atetz 2look

    3 Dec 09 at 19:16

  5. bojusi ca nu:) da eu tzynem ca trebe 1115, nu?

    kirpi4

    4 Dec 09 at 08:26

Leave a Reply