Atitudine socială
Mă deranjează oamenii care pretind că spun tot timpul adevărul – verde şi ne poleit. Bineînţeles că de multe ori o fac din cele mai nobile porniri, ca să nu supere, ca să nu lezeze vreun feeling, atunci când este vorba despre o critică sau defect. Eu vreau să mi se spună adevărul în faţă – fie mă doare acesta pe mine, fie îmi este indiferent. Este imposibil să nu-ţi dai seama că eşti minţit plăcut. Nu am nevoie de un astfel de adevăr.
Atunci când conştientizezi faptul că ai un defect şi pornind de la ideea că societate pretinde cu solemnitate că te acceptă aşa cum eşti, te ciocneşti oricum de ochii ascunşi şi şoaptele compătimitoare (sau critice – absolut nu contează pentru mine) şi chiar atunci lumea continuă să strige cu glas tare ca nu ai nimic, totul este perfect. Poate se teme ea, lumea, să nu atingă vreun complex ascuns al subiectului cu defectul? Naivă atitudine, foarte naivă.
Aceasta introducere este pur subiectivă, şi se referă concret la un defect al meu, al bărbiei, obţinut în urma unui accident. Da, prietenii mă accepta aşa cum sânt şi această acceptare cât de sincera sau invers, n-ar fi ea, te lasă copleşit de senzaţia că nu este nimic grav. Nu ai un complex şi te acomodezi cu noul tău image. Şi atunci când nimereşti în alte cercuri, vezi că lumea atrage prima atenţie nu la ceea ce spui şi cum gândeşti dar la aspectul tău, la cicatricea care sare în ochi. Nu mă deranjează de loc, dar am de pierdut atunci când trebuie să rezolv o situaţie foarte repede şi nu am timpul necesar la dispoziţie pentru a-mi scoate pe prim plan personalitatea. Nu mă deranjează nici atunci când sunt întrebat ce am, de unde am. E o întrebare fireasca şi caracteristica genului de oameni pe care de obicei îi agreez. Accept aşa atitudine.
Aşa este ea, lumea. Atitudine preconcepută faţă de hoinari, faţă de vagabonzi, oameni sau animale, predomină la prima impresie, şi aceasta nu poţi schimba de-odată la toţi odată. Şi cât de mare n-ar fi ego-ul fiecăruia, sunt momente în care trebuie să schimbi ceva în tine, pentru a putea rezolva ulterior alte chestii. M-am determinat astăzi sa-mi scot cicatricea de pe barbă. Pe o nota foarte veselă, spun că m-am obişnuit cu ea, a devenit ceva foarte personal, şi undeva în mine nu prea vreau să scap de ea:) Nu ştiu deocamdată în ce constă procedura şi ce urmări poate genera (din p.d.v clinic), da’ sper eu că voi trece ok peste. Azi am făcut primul pas: am dat un telefon la o clinica de medicină estetică şi am stabilit cu ei data pentru consultaţie.
P.S. Cred eu, este important ca orice problemă pe care crezi că trebuie s-o soluţionezi, nu trebuie uitată, omisă, ignorată. Trebuie amintită mai des, pentru ca mai des să conştientizezi că există şi mai des sa faci paşi pentru a o rezolva. Poate suna cam a idealizare, dar aşa suntem noi oamenii – tindem mereu spre perfecţiune… în toate.
Principalu silicoane sa nu-ti pui, in rest fa shi vrei 🙂
zzzop
13 Feb 09 at 14:35
:)) an s ma gyndesc:)))
kirpi4
13 Feb 09 at 14:37
hmmmm, interesant, insa parerea mea e ca tu, noi oamenii nu vrem sa acceptam parerea celor care ne inconjoara atunci cand aceasta parere atinge cele mai sensibile coarde shi pentru ushurintza coexistentzei in societate shi cu noi inshine foarte des ignoram ceea ce nu ne place shi intoarcem spatele…
nu ma deranjeaza cicatricea ta 😛
diana
13 Feb 09 at 15:05
:))))) pe tine daaaaaaaaa, nu te deranjeaza:-D
unii nu vor sa auda da eu de exemplu prefer sa mi se faca critica decat sa ma vorbeasca pe la spate.
kirpi4
13 Feb 09 at 15:09
Aha, shi dupa cate intzeleg eu oamenii itzi fac critica din cauza cicatricei sau din cauza cauzei cicatricei. Da poate critica vine din alta parte?
Iaka cu cateva minute in urma am fost martor cum oamenii reactzioneaza la parerea negativa al altor oameni shi adevarul este ca foarte putzini sunt cei care accepta critica shi foarte putzini sunt cei care indraznesc s-o expuna.
Deci in concluzie, tu cu schimbarea cicatricei tale n-o sa schimbi shi parerea oamenilor :), comentariile o sa fie doar cu alt context :).
diana
13 Feb 09 at 15:40
:))) tu unde batz, interesant:) mai ghini nu spune, nu vreus aud critica :-DDDD 😛
oare n-ai yntzles tu mesajul meu profund, care se refera la valoarea constructiva a criticii? da fashi namioashe raznyie pe aishi :-DDDD
kirpi4
13 Feb 09 at 15:55
Bai, dap tu dar a sa trebuiasca sa schimbo si passpartu’ capu cum a sa ne ducem noi sa bem Guiness? :))
Sergiu Candja
16 Feb 09 at 17:15
@cana, baaaaai…iaka ne padumal:) cred ca yntai ghines, shapu restu:-D
kirpi4
16 Feb 09 at 19:06
Esti sigur ca vrei asta?
Cicatricile le dau barbatilor un aer mai viril 🙂 Ne putem imagina ca sunt consecinte ale unei lupte crancene cu un tigru, de exemplu 😛
Oricum, daca cicatricea e mai mult in mintea ta decat pe barba, nu te ajuta procedurile de corectie.
decolteu
17 Feb 09 at 15:12
E doar pe barba, shi yn mintea celora care pun accentul pe ea:) Ma rog, vb doar de o constatare pe matginea caracterului uman, cynd este vorba despre o reactize a indivizilor cynd sunt pushi yn fatza unor imagini mai neobisnuite.
kirpi4
18 Feb 09 at 12:50
Tu nu intelegi: neobisnuitul e cool 🙂
Dar daca vrei sa fii obisnuit, sa te pierzi in multime, scapa de ea. Doar sa ai grija unde mergi, ca sa nu iasa mai rau.
decolteu
18 Feb 09 at 13:09
@decolteu – Shi asta am conshtientizat:)
Am impreasia ca intram yn alta albie:) Pyna la urma consultatia a fost amynata din cauze force majeure:) A fost un semn:-D, cred, eu…mai vedem:)
kirpi4
18 Feb 09 at 13:15