blogu' lu' castraveţ

Da aşe, da uşurică tare. Că după aceea cu închisoarea (o fi fost prea înspăimântătoare şi grea), n-o mai comentat nimeni pe blog. Aproape nimeni. Păi cum ziceam, una uşurică şi nu aşa de straşnică. Erau odată două sate despărţite de o răscruce. Într-un sat trăiau numai canibali mincinoşi (este demonstrat ştiinţific: toţi canibalii sunt mincinoşi. La ei albul e negru, iarna-i vară, prostu-i deştept şi canibalu’ nu-i canibal) iar celălalt sat era populat doar de oameni buni şi sinceri (şi aici ştiinţa nu dă greş: oamenii care nu mănâncă oameni sunt cinstiţi. Dac-o zis că se măreşte salariul după electorale, ap aşe şi este).
Se ştie deci ca oamenii buni spun adevărul tot timpul iar canibalii mint tot timpul. Şi te nimereşti tu, aşe printr-o fericită întâmplare, la răscrucea cu pricina şi te întâlneşti cu un om din cele două sate, fără ca să ştii din care anume. Ai dreptul să pui o singură întrebare şi să afli direcţia încotro trebuie să mergi ca să nu ajungi sa te mintă şi să te pape unii. Ei, şi cam cum vei proceda?