blogu' lu' castraveţ

Băieţilor le cam crapă răbdarea. De-aceea viitorul apropiat se vede cam aşa:

Va fi o duminică călduroasă de primăvară. Primii muguri şi primele fire de ierbuşoară vor începe să răsară. Privită din cosmos, Moldova se va acoperi cu pete de o nuanţă verzuie deschisă. În acea zi de martie, prin iluminatoarele staţiilor orbitale, va putea fi lesne contemplată o dinamică neobişnuită: sute de coloane minuscule alcătuite din puncte negre, la 9:00 vor părăsi abundent petele sure, îndreptându-se înspre petele verzui. Numai cu nişte telescoape puternice observatorii de pe staţiile orbitale vor putea să-şi dea seama că coloanele de puncte negre cară cu ele câteva sute de mangaluri şi câteva zeci de mii de ace de frigărui. Şi lozinci.

La momentul actual, estimările economice ale acestui plan uragan se prezintă în felul următor:
Participanţi: 750
Şaşlîc: 247,50 Kg
Cantitate de alimente, inclusiv şaşlîc: 1335,5 kg

Aceşti indicatori vor mai creşte – timp mai este.

Un sistem de calcul pentru eventuale modificări poate fi găsit aici (dublu click pe imagine pentru download):

Acest sistem va fi util pentru orice mişcare pro-şaşlîc.

P.S Acum serios: N-ar fi deloc rău ca pe 18 martie să avem un motiv rigid de a merge la vot. Deocamdată, acest motiv lipseşte. Acei care pot motiva n-ar strica să se autosesizeze. În caz contrar, pe 18 martie 2012 se va crea o criză acută de carne în ţară. Şi de ace de frigărui.

P.S2 Mie mi-i interesant IDITE NAHUI PARTY, ca “party” se trage de la “chef” sau de la “partid”. Aşa iaca o întrebare retorică.

Azi e hramul oraşului. Stând la balcon, fumând o ţigară, adulmecând mireasma cafelei din cană, mă uit cum un motan fugăreşte o mâţă, o ajunge, o găbjeşte la un colţ şi începe un proces activ de cuplare. Până la urmă se dezvăluie un crud adevăr: acea mâţă tot motan e, pentru că la un moment dat, ei amândoi, s-au decuplat şi au început să fugărească alte două mâţe pe care, evident, le-au şi găbjit. Aşa nedreptate de hramul oraşului, nedreptate care, ar fi şi mai nedreaptă dacă mâţele celea tot motani ar fi. Eu sting ţigara şi mă duc la lucru.

12.09.2012
Când nu scrii des, uiţi a scrie. Eu uneori mă aşezam la masă ca să scriu, fără a avea un gând special. Pur şi simplu simţi nevoia să vorbeşti cu cineva, şi atunci când nu ai cu cine, vorbeşti singur cu tine. Prin scris. Tu scrii şi tot tu citeşti. Nu ştiu cum e la alţii, da’ eu când citesc ce am scris tot eu, parcă nu eu am scris. Păi iată că azi e ziua ceea, aşa cred, când eu iar scriu. Stau în faţa la un SyncMaster 795DF – monitor de-o seamă cu carnetul meu de student, am in dreapta mea o halba de un litru împrumutată cu doi ani în urma de la Beer Platz în care se află deja 800 ml de ceai negru. Şi scriu. Încă nu ştiu despre ce. Ştiu una cu certitudine: la bătrâneţe, când am sa stau intins in hamac facut din saci, sub un nuc, am sa am de unde lua doze colosale de râs, pentru că eu scriu din clasa a noua şi de fiecare data când deschid caietele mele vechi, cu scrisori de cel puţin un an vechime, nu mă pot opri din citit şi din râs.
Am băut un gât de ceai. Apropo, cum e corect: un gât de ceai, sau o gură de ceai?
Realizez acum că momentul de faţă este cam unicul în ultimii 3 ani, când eu stau liniştit şi scriu, fără grabă, fără să mă gândesc că e trecut de miezul nopţii, fără să mă gândesc că mâine trebuie să merg la lucru, fără să-mi pese dacă va citi cineva aberaţiile (din punctul terţ de vedere) mele. Fără să mă gândesc la toate comentariile politice, la gălăgia din reţelele cu motivatoare, de-motivatoare, apeluri de a apăsa like dacă îmi pasă de soarta unui copil bolnav de cancer, sau dacă vreau să ajut la salvarea planetei… văd că m-am abătut, pe scurt – fără să mă gândesc la gunoi. Mă gândesc la altceva: mă gândesc că uneori obosim să alergăm, indiferent care ar fi scopurile, pur şi simplu obosim. Pentru că ne epuizăm spiritual, ne stoarcem de energie vie pentru a acumula lucruri moarte. Şi asta, din păcate ne transformă, dacă putem numi astfel degradarea spirituală pe care o trăim. Nu mai comunicăm unii cu alţii, comunicăm cu monitoarele, pierdem legătura cu tot ce este viu.
O gură de ceai. Au mers două.

Am dat astăzi de un proiect pe net: un calendar pentru întregul an – „Calen-Dar – nici o zi fără sărbătoare”. Autorii şi-au propus ca fiecare zi să fie o zi specială. De exemplu azi e „Ziua privitului prin geam” iar ieri a fost „Ziua aşteptării CORECTE a inexplicabilului”.Fur ideea, şi îcerc s-o aplic. Ca sa nu plec departe, mâine la mine va fi „Ziua ceaiului cu un necunoscut”. Aşa că, va fi o ceaşcă de ceai, indiferent cu cine. Principalul e să fie on necunoscut (“on” inseamna şi “un” şi “o”). Poate dura 5 minute sau jumătate de oră, în schimb poate aduce o sumedenie de senzaţii noi, poate, de ce nu, şi experienţă. Chiar dacă refuză, este interesant cum anume o va face:) Evident, un criteriu prestabilit de selectare, trebuie să fie, pentru a minimiza riscurile.

Am o prietenă pe care n-am văzut-o mai bine de 4 ani, poate mai mult. Păi ea avea astfel de aventuri. Bunăoară, odată a luat din stradă un copil, boschetar, l-a adus în casă i-a făcut baie şi l-a servit cu toate bunătăţile pe care le avea in casă. Îmi amintesc acum exaltarea şi fericirea pe care o trăia când îmi povestea despre acea experienţă. Important e să nu faci rău, s-o faci cu tragere de inimă, şi atunci nu are cum să iasă rău. Şi cred că imaginaţia îşi va da frâu liber pentru a genera multe alte idei, pentru alte zile.
Pe această notă veselă, mă duc la culcare cu Neil Young – tare bun de dus la culcare. Noapte bună.

P.S.
Eu înainte puteam citi repede şi mult pentru că citeam în linişte. Acum citesc încet, de aceea puţin şi în gălăgie, pe unde apuc, pentru că nu am timp, aşa cum cred eu, evident, greşit. Treaba asta trebuie la fel, corectată.

– Câţ ani ai way?
– Tlii… zăşunu.

Era odată un citrus. Şi-l chema Ramon. El era foarte liniştit, şi nu făcea niciodată la nimeni nici un rau. Într-o zi pe prietena lui Lia Scafar, venită din Iran, a început să aibă cumplite dureri. De la insolaţie probabil. Şi atunci Ramon a venit şi a ajutat-o. Numai el ştie cum. Iată aşa citrus Ramon a ajutat-o pe Scafar Lia să scape de dureri. Iakaşa.
Gata povestea.

Formula de scucces este simplă:
1. Ei un credit de la bancă şi o parte din finanţare ţi-o oferă primăria.
2. Deschizi o mică afacere de orientare culinară asiatică.
3. Prin analogie cu profitabila afacere de reciclare a sticlelor, în spaţiul publicitar municipal, gratuit(pentru că e SOLUŢIEIE), anunţi reciclarea maidanezilor.

SOLUŢIEA: Oferi 10 lei de hoit şi bomjii din regnul homo erectus, singuri îi vor aduce la centrul de colectare (a se citi „uşa din spate a restaurantului”) gata tăiaţi, deblăniţi şi fără măruntaie.

P.S. Luptătorii pentru drepturile animalelor să ia în dinţi câte un şpriţ, un bisturiu, să urce într-o dubiţă, să le-o ia înainte până n-a preluat nimeni ideea (care, pe secret, vă spun, nu e patentată.Încă) şi să intervină chirurgical prin aplicarea unor mişcări mecanice ferme sub cozile canine.

Un bărbat adevărat de 8 martie trebuie să se scoale mai devreme decât de obicei: la 9:30.
Un bărbat adevărat de 8 martie trebuie să se pieptene frumos şi să-şi dea papucii cu lac.
Un bărbat adevărat de 8 martie trebuie pe neobservate să iasă din casă şi să cumpere trei garoafe. Sau să le scoată de la balcon, unde le-o ascuns alatăieri când le-o cumpărat, de două ori mai ieftin.
Un bărbat adevărat de 8 martie trebuie să scoată demonstrativ gunoiul din casă şi toate sticlele adunate sâmbătă şi duminică.
Un bărbat adevărat de 8 martie trebuie să aducă femeii lui ceaiul in pat. Sau cafeaua. Trebuie numaidecât s-o pupe. Şi s-ăi spună „cu 8 martie”.
Un bărbat adevărat de 8 martie trebuie să spele blidele.
După asta, un bărbat adevărat trebuie să sărbătorească această zi solemnă cum scrie cartea: în bar, cu băieţii.
Şi să-şi eie de-o grijă până la anul, de 8 martie.

Eu ştiu doi paţani: unu-i mai mare, altu-i mai mittel. Şel mai mare, doua luni în urmă o decis ferm şi precis că el cu foştii coleji de liceu bere nu mai be. Şi de-atâta el o deschis avtoservis. Drept o decis. Şel mai mittel, ni-o arătat 15 ani în urmă cum trebu corect de suit pe stencă fără accesorii adiţionale din seria scară, stremiancă sau mânere de uşă de intrare de cameră de lângă stencă. Normaaal. Cămeşa, maica, pantalonii şi plămânii mei de-atunşi tot aşa cred. Cuvântul „ki-iaaa!” tot de la dânsul l-am învăţat. Amu, şi eu, şi frattili lui se uita mai prudent la el. De-atâta că „ki-iaaa!” de atunşi i s-o părut puţin. El azi e foarte „ki-iaaa!”. Apu iaka: dacă ai 7 ani şi vrei să afli şi ascunde tat-to pe pervazu la stencă, dacă ai aflat deamu şi ascunde tat-to şi vrei să arăţi la padrug-ta da ţi-i striom că drug-so că te-a spali-ti, dacă pur şi simplu nu eşti de-acord cum o fost regizat “Mortal Combat”, dacă nu poţi hali sushi pe stomacul gol, ne chisat de chişioare, dacă şapagatul lui Vandam ţi se pare aţă de mosorel, spune-i lu Andrii – el ţi-i omu.
„KI-IAAA!„ şi problema-i rezolvată.

Postul ista o fost scris dijeaba,fara promisiuni cu marea şi sarea, şi fără bablou. În timpul căţăratului pe stencă, a avut de suferit numai reputaţia autorului şi stecla pe care el o crăpat-o. Altshinevai n-o avut de suferit. Parcă.

Vine, vine primăvara. Mărtişoare – vse dela. În faţa la Детский Мир, pe Armenească de la Ştefan până la poarta pieţei centrale, de la poarta pieţii centrale până la Moldtelecom pe Tighina, şi în general, orice scaun pus în spatele unei mese care vădeşte cea mai stingheră aluzie de bişniţă, pe 28 sau chiar mult mai înainte, numaidecât vinde şi mărţişoare. An de an, mărţişoarele suferă schimbări la faţă. Apar noi modele, cu noi şi noi navaroate. Anul acesta au apărut cu gheorghievscaia lenta şi cu tricolorovscaia lenta. Minunată idee de marketing, doar ca ne dezvoltată pană la urmă. Da dacă omul îi american şi lucrează în Moldova, cam de ce n-ar cumpăra el un mărţişor cu flagoamericanovscaia lenta… Da dacă omul are o nuntă sau o cumătrie fix pe 1 martie, cam de ce n-ar cumpăra el un mărţişor cu un prosop înflorat în loc de lentă … Da dacă omul are o înmormântare, ap n-ar cumpăra el oare un mărţişor cu lentă neagră… şi pentru popi ar merge. Pe scurt: nică imaginaţie.

Dragoste + Beţe = Dragobete

Cam asta-i etimologia acestui controversat prazdnic. Nu inventaţi voi tradiţii, istorii, surse scrise şi nescrise.
Tăt este foarte clar.

Beţe frumoase vouă!

O altă opinie foarte importantă despre această sărbătoare (şi de pe 14, şi de pe 24), o găsiţi în postul precedent.