Coron
04.04.2050
Recent am descoperit un arhaism foarte curios: „noroc”. Acest cuvânt a existat în circulaţie la începutul secolului, şi a fost scos din uz, se pare, cam pe la începutul anilor ’20. Nu mai puţin curioase sunt uzanţele acestuia în perioada respectivă.
Oamenii obişnuiau să se adune în grupuri mari, în spaţii ce nu le aparţin, pentru a face schimb de informaţii de care nu neapărat au nevoie. Atunci când se apropiau unii de alţii îşi atingeau mâinile, ba chiar şi le strângeau. De fapt, o făceau în diferite moduri – manipulările cu braţele erau foarte variate (puteau să se apropie piept la piept cuprinzându-şi reciproc toracele cu ambele braţe, iar în cazuri şi mai ciudate, unii îşi lipeau faţa proprie de a celuilalt). Şi începeau schimbul de informaţii anume cu exclamaţia: „noroc!”. Bizar, cum spuneam, uneori schimbul de informaţii era simbolic, nu neapărat se urmărea o utilitate în mod special. Era vorba, mai curând, despre un ritual. Se pare că consumau alcool şi le plăcea să asculte sunetul sticlei. Când îşi ciocneau paharele auzeai exaltarea adusă de acelaşi cuvânt: „noroc!”.
Este complicat acum să explicăm semnificaţia acestui „noroc”, dar se pare că era ceva foarte preţuit pe atunci. Proverbul „prost să fii, noroc să ai” cumva trimite către faptul că chiar dacă nu eşti eligibil pentru serbările online, totuşi, poţi fi avantajat de acest „noroc” în underground, pe arenele de joc cu VR ieftin.
Se pare că de la Marea Pandemie oamenii au renunţat şi la „noroc” şi la tradiţiile de odinioară. N-ar strica, cumva, de făcut un party in stil retro…
UPDATE:
Se pare că cercetătorii de ştiinţă britanici au descoperit o eventuală cauză a scoaterii din uz a cuvântului “noroc” şi ea se ascunde în forma inversă a acestuia, “coron”. Ultimul a devenit tabu dupa Marea Pandemie.
