Duminică. Zăpadă. Mangal.
Un pioner, trezit duminica dimineaţa de un cuc de ceas la ora nouă, nu-şi poate imagina o altfel de zi de duminică decât una în sânul naturii. Nici cele minus patru grade indicate de termometrul de la balcon şi nici faptul ca sâmbătă a fost o zi lungă şi grea de muncă nu-l poate împiedica pe un pionier adevărat să-şi ia mangalul şi jumătate de sac de cărbune şi s-o apuce într-un marş sportiv spre pădurea de la marginea oraşului.
Şi el ştie de ce. Deoarece intrând în pădure, scârţâitul de papuci în zăpada virgină este unicul sunet care-l poate percepe urechea, şi dacă închizi ochii te vezi păşind prin troienele până la brâu, în pâslele bunicii, acum douăzeci de ani. Şi în jur doar nămeţi iar sus doar hogeacuri fumegând şi miros de pâine. Fără de nici un decibel de motor, fără de nici un miros de motorină.
Şi cu această senzaţie de pace, aşterne pe masă tot ce-a adus cu el. După asta timp de cinci minute montează mangalul după care încă o ora aprinde focul, fiindcă demnitatea de pionier devine tot mai pusă la încercare iar focul devine tot mai greu de îmblânzit, fiindcă lemne sunt multe şi toate sunt îngheţate după ce au fost întâi ude, fiindcă în timp ce vreascurile subţiri abia de-şi dau unele altora limbi slabe de foc, cele mari stau deasupra şi se usucă. Dar un pionier ştie cum să se poarte cu un foc.
Şi după ce lemnele nu mai au şanse să scape, pionerul se îndreaptă spre accesoriile ritualului imediat următor, pregătite din timp şi aduse la condiţia optimală: la temperatura zăpezii aceste accesorii lichide au vâscozitatea uleiului.
Şi acest lichid minunat unge şi încălzeşte într-un mod mirific un gât de pionier harnic. Şi abia după aceasta lemnele încep a trosni, iar mâinile încep a mânui cu dibăcie cuţitul printre cartofi şi slăninuţă, care sunt combinate isteţ şi învelite cu grijă într-o bucată de folie după care sunt puse lângă foc. Iar când cărbunii încep a face din ochi, cartofii sunt aruncaţi în jăratic iar bucăţile de carne sunt puse deasupra lui. În astfel de clipe pionerul realizează că duminica de azi este una deosebită şi că al doilea pahar de coniac este într-adevăr meritat. Gâtul de aer intrat în plămâni după cele 50 de grame şi toată plapuma albă din jur dau pionerului o nouă definiţie a libertăţii şi fericirii.
Un pionier, trezit duminica dimineaţă de un cuc de ceas la ora nouă, este un pionier fericit spre seară. El se întoarce acasă, obosit, poate puţin îngheţat, dar mulţumit. Iar fulgii de nea acopera sufletul cu linişte.
te macină inspiraţia. un pionier trecut prin viaţă, ar putea fi titlul noului tău volum de nuvele.
eugen.fr.
18 Jan 10 at 00:48
hm..variant:) pe la vreo 70 de ani, poate:)
kirpi4
18 Jan 10 at 08:38
in padure a fost numai pionerul si mangalul lui sau au mai fost si alti pioneri …?
De fapt doua pahare sunt, cred ca au fost doi pioneri. Am incercat sa ghicesc printre randuri dar nu mi’am dat seama
Scrii foarte bine !
Lina
18 Jan 10 at 09:48
Merci:) De fapt pioneri au fost cinci, dintre care trei au baut ceai:)
kirpi4
18 Jan 10 at 09:56
aaa, e clar atunci :))))
Lina
19 Jan 10 at 09:59
Da despre un pioner facut prizonier si tinut in lanturi chiar nici un cuvant? 🙁
buldang
18 Jan 10 at 22:17
Asta-i secret:)
kirpi4
18 Jan 10 at 22:52
Ti-a fost sugerata idea noului tău volum de nuvele – un pionier trecut prin viaţă, la care tu intinzi sfoara pana la 70. Vezi sa nu se cheme volumul atunci – Un pioner obosit.
buldang
18 Jan 10 at 22:21
ti-nvets a scrie eu ma uit.
inca nu chiar fontan, da cu asha tempuri degraba o sa shie.
atetz 2look
19 Jan 10 at 10:17
iaka nii aishi ni spune:
Un comentariu nou de la atetz_2look. Arunca la gunoi.
kirpi4
19 Jan 10 at 10:20
blia, kirpi4, nauia tu ieri n-ai vrut sa iesh? m-ai lasat de-asupra prapastiei. shi eu intr-insa am kikat.
atetz 2look
19 Jan 10 at 10:18
loool:) mititelu:)
kirpi4
19 Jan 10 at 10:19