blogu' lu' castraveţ

Saturday trip: to Tank

without comments

Sâmbătă dimnecioară, cu centura pusă şi cu permisul în buzunar pionerul a pornit la drum lung în căutarea celor nevăzute pentru unii şi văzute dar dorite de mult pentru alţii. Spre Leuşeni, spre satul Cioara. În maşina închiriată erau doi: un şturman şi un şofer. La jumătate de cale, rolurile s-au schimbat cu locul. Fericirea şturmanului care deja era şofer a fost mare, dar cu un gust amar de amendă care imediat s-a împărţit la 8 şi a devenit mită. Motivul? 96 KM la oră pe imaginea radarului imediat după restricţia de 70KM/H desenată frumos cu negru în mijlocul unui cerculeţ roşu.
– Heee, domnule, ai îmbogăţit numa şi statul cu 800 de lei. Unde te grăgheşti aşa?
– ÎN CUR BLEA! o vrut să zică şturmanul dar din cauza emoţiilor o zis altceva.
– Hai zi repede ce ai de grăit şi ne luăm rămas bun, că-i cald.
– Am grăit destul? – a întrebat şturmanul devenit şofer şi a aşezat cu multă graţie două bancnote vişinii pe actul în care deja figurau numele şi prenumele de şturman.
– Drum bun, a spus unul dintre bravii hoţi sanitari de drumuri mari.
– Aham, a spus şturmanul, şi-o scuturat un strop de sudoare de pe sprânceana dreaptă.

Sanitarii au pornit motorul zebrei năzdrăvane şi-au dus zebra cu un ochi roşu şi unu albastru la păscut în altă parte. Ziua sanitară, se vede că, a început să le priiască.

Tancul:
Pe facebook era o discuţie la subiectul tancului (un tanc abstract):

K: o facut shineva vreodata sex yn tank?

M: Nu, da’ ce, ai? 🙂

R: shineva o facut … dar shini, nu stiu 🙂

C: dak ai dani shi nou s facem un crug 😀

M: Dar sa fie parcat undeva la umbra 🙂

K: am pus anuntz pe stylki deam : “vynd tank pentru sax”

C: da pi tati stilpurile? ca eu sa shtiu numaru pe care sa sun 😛

R: tu mai bine l-ai da la inchiriat pe ‘ sutki ‘ 😉 mai multi bani ai face …

M: El mai bine l-ar folosi po naznacheniyu 😛

K: eu ys yn tank deam. ashtept s vie shinivai…

S: hm, interesant, da tre sa shi cald acolo, poate pi tank?

K: sau yn tzava la tank:)

K: B, ai sh tu tank?:)

B: Simbata ii fak rastamojka.. cu tat cu sax :D))

K: rastamojeshte sh nie unu:)

N: sta unul rastamojit deja in centrul Tiraspolului. Toti tipa “monument istoric, gordasti naroda, davi rumân”…otmazca…ei demult îl folosesc po naznaceniiu..incearca acolo daca ceva

I: tak despre proprietatea mea din tiraspol ne nado ! eu îl folosesc acolo pt altceva!:)

M: Da’ eu mi-am amintit unde este un tanc 😀 Si n-are treaba cu Smirnov 🙂 Who’s in? 🙂

B: Mlea… Kaneshna la rodina me… in centru marelui, frumosului orash erou “BALTI”… :D))

M: Bun si acela, dar chiar in centrul orasului? Al meu e intr-un loc mai discret 😛

K: la casa armatei sau la pti4ka lynga puskarie, precis tre s shie unu sau acolo sau acolo…

Păi bine băi doamnelor şi domnilor, tancul a fost găsit şi identificat. Cine are nevoie, poftim iakatălăi:
IMG_8495

IMG_8447

Istoriile lui nea Milică din satul Cioara văzute şi trăite tot de el:

IMG_8628

Nemţii erau cuminţi şi prietenoşi. Mai toţi tinerei, erau cazaţi prin casele oamenilor din sat. De la ei, nea Milică la vârsta de 7 ani a învăţat să fumeze: împreuna cu cei de vârsta lui şterpeleau prin geamurile deschise ţigările nemţilor. Nemţii aveau rezerve enorme de ţigări şi nu evitau ocaziile să mai facă haz pe seama băieţandrilor care gustau o ţigară nemţească.

Tancul a participat la misiunea Iaşi-Chişinău. Nu este clar cum anume, dar zice nea Milică că tancul a fost găsit în Prut şi scos pe urmă cu tractoarele. Aşa şi l-au instalat: cu ţeava în direcţia în care s-a pornit odată tancul, dar n-a mai ajuns.
IMG_8478

În pădurea din apropierea satului (lumea din sat îi spune “pădurea Bizinic”) cândva au fost lupte crâncene. Spune că pe parcursul anilor oamenii din proximităţile pădurii continuau să găsească trofee ale războiului. Mă gândesc eu că ar trebui de dus odată într-acolo cu un hârleţ şi-o lopată. Nea Milică, de exemplu are în grădină astfel de trofee. Pe acest cartuş de obuz descărcat îşi odihneşte bătrâneţele la umbră:

După război, ca să se retragă peste Prut, nemţii au aruncat în el căruţe, motociclete, camioane şi tot ce-a mai lăsat războiul şi au facut pod.

Istoriile au continuat cu o farfurie mare de zeama împinsă cu ardei şi cu un pahar de vin roşu dintr-al doilea din dreapta. Pe urma şoferul şi şturmanul au pornit spre casă pentru a se pregăti pentru drumul lung de a doua zi.
Bun, bini, horoşo.



Written by castraveţ

June 23rd, 2009 at 8:50 am

Posted in Rucsac

Tagged with ,

Leave a Reply