blogu' lu' castraveţ

Deşi mai rar în ultima vreme, blogul din faţa nevoastre continuă să bucure cu noutăţi proaspete ca pâinea caldă din inima rece a nord-estului ţării. Ştirea bună este că pionerul a deschis sezonul “Rucsac 2014” (a nu se confunda cu sezonul “Cort 2014”).

Evenimentul trebuie documentat, fără dubii. Încă o ştire bună este aceea că, în sfârşit, după ani de investigaţie, am descoperit unde iernează buburuzele Ţîpovene:


chiar în colţurile tavanului din staţia de autobus.

Echipa tinerilor cutezători au ajuns la cărarea care duce în vale, cam pe la 11:30. Bătea un vântuleţ liniştit, în limitele posibile ale adjectivului, nici soarele nici dinţii lui nu prea aveau de gând să fie văzuţi astăzi.

Până seara situaţia nu s-a schimbat. Pe drum, pionerul şi-a umplut buzunarele cu măcieş.

Neaşteptat de repede echipa a coborât în vale: cărarea s-a dovedit a fi bătută de cutezători mai harnici, de o echipă de televiziune care, spre mirarea mea, au reuşit să găsească săptămâna trecută un subiect de iarnă adecvat, aici la Ţîpova. La deal, urcuşul a fost cam la fel: totuşi contează 20 kg pe care le cari vara în spate.

Primul edificiu întâlnit în cale este crucea de la primul izvor care, de data asta a primit numele de baie turceasca, din cauza aburilor ce ieşeau din bazin (afară erau vreo -7, în baltă erau vreo +12).

Malurile acesteia şi coeficientul sporit de dilatare a amigdalelor pionereşti l-au făcut pe acesta să mai zăbovească cu testarea băii.

Următoarea direcţie a fost cascada mare. Porecla a fost documentată toamna acesta pe peretele lateral al cascadei, vara nu ţin minte să văzut inscripţia.

Spre mirarea mea, nu numai lângă cascadă, dar şi în toata valea, terenul era foarte animat.

La cascadă o ceată de alpinişti escaladau starea de agregare modificată a cascadei pe care pionerul n-a mai văzut-o niciodată astfel.

Dimensiunile sedimentelor glaciare impresionează.

De sus, în general ai impresia că ai nimerit într-un poligon de animaţie 3D, pe platourile hollywoodiene. Aici ar fi prins foarte bune un obiectiv cu unghi mai larg, sau pionerul va regreta mult timp faptul că nu şi-a cărat cu el stativul pentru a face o panoramă. Dar, întotdeauna exista “data viitoare” – importantă să nu rămână doar vorba.

După ce au fost studiate toate aspectele cascadei,

am mers să ne ocupăm şi de nevoile alimentare: şi de mâncarea rece,

şi de cea caldă.

Au mers la ambele cate 50 de molecule de ţuică de la mămuca, de la “Moara de Chiatra”.

Pe această notă sătulă, partea interesantă a continuat cu un alt trip, despre care poate voi povesti, dar poate nu. În schimb, fără să facă vre-o planificare timpurie, pionerul în această zi solemnă şi-a mai îndeplinit un vis pe care-l tot coace de vreo 6 ani. Şi nu regretă nici cât e negru sub unghie ziua de luni pe care a petrecut-o în pat cu 39 de grade la ceafă. De aceea câteva sfaturi:
– nu urcaţi şi nu coborâţi prea repede dealuri nalte şi păduri întunecate; de la transpiraţie puteţi răci fără ca să prindeţi de veste.
– după asta, nu gustaţi vinul rece, mai ales în beci.
– după asta, nu ieşiţi din saună cu părul ud.
– după asta, a doua zi, nu vă porniţi la lucru, oricum vă veţi întoarce înapoi.