blogu' lu' castraveţ

Gara este locul unde eu pot sa stau mult.

Pentru că gara este locul unde am petrecut cei mai buni prieteni când au plecat. Pentru că gara este locul unde am întâlnit prieteni când au venit. Pentru că gara este poarta pe care oamenii ies in căutarea unei vieţi mai bune.
Gara este cel mai simplu instrument de evadare.

Despre ce este acest post? Acest post este despre nimic, despre ceea ce nu există atunci când nu observi.

Acest post este despre frumosul care ne scapă, pentru că suntem prea ocupaţi cu alte treburi.

Este despre oameni necunoscuţi care-şi urcă grijile înt-un vagon de tren şi le duce departe, cu speranţa că le va lăsa acolo pentru totdeauna fără a avea certitudinea că nu va rămâne legat de ele, tot acolo.

Este despre oamenii care-şi aşteaptă trenul. Liniştiţi şi împăcaţi cu soarta care şi-a lăsat amprenta pe faţă dar nu şi în suflet.

Este despre acei ce pleacă.

Şi despre acei care rămân.

Sau despre oameni obosiţi, care visează să urce, să deschidă uşa vagonului restaurant şi să stea singur, fără ca să fumeze, pentru că nu mai fumează, stingându-şi gândurile triste în ultimile raze ale apusului, care abia de mai reuşeşte să alerge în urma trenului.

Sau despre oamenii care urcă pentru a savura drumul şi să se împăciuiască cu gândurile calde ale unei beri reci chihlimbarii.

Sau despre oameni care urcă pe roţile care-l vor legăna în tactul de metronom al şinelor, la viteza de doar 140 km/h, deasupra unei cărţi, in dialog cu vecinul de canapea, in tambur la o ţigară, schimbând o vorbă pe hol în bătaia brizei din geamul deschis. În speranţa că roţile îl vor aduce într-o dimineaţă senină, pe un tărâm mai frumos.

Sau despre oameni care muncesc noaptea şi care emană energie de parca ar fi ziua.

– Pentru ce fotografiezi? Eşti de la ziar?
– Pentru că îmi place să fotografiez ceea ce cred eu că este frumos.
– Ia arată…
…

Sau este despre trenuri…

– Uite acolo un băietan fotografiază.
– Stai oleacă!
– Ce s-a-ntâmplat?
– De ce fotografiezi? Ştii că nu se poate, aici este obiect strategic?
– Fotografiez pentru mine. Nu ştiam. Larevedere.

Şi eu am plecat.

Pe unde am venit.