blogu' lu' castraveţ

Pivoner, pivoneri, s.m. – pioner care este consumator de pivo.

Poză din 20.05.2009, din Rulouri de ficăței cu legume la grătar.

Acest minunat borş a fost mutat, acolo unde îi şi este locul: pe povestigustoase.

Când avem de realizat un complex de sarcini, întotdeauna există un algoritm de abordare a ordinii de acțiuni. Vorbesc în particular de cazul când complexul de sarcini poate fi partajat în subtaskuri. Eu văd asemenea situații în felul următor: taskurile sunt situate pe o scară după criteriul: de la cele mai complexe și mai neplăcute la cele mai simple și mai interesante. Adică modul meu de a aborda problema constă în soluționarea în primul rând a sarcinilor mai rutinare, mai neplăcute, mai complicate iar cele mai interesante, mai simple, mai comode se lasă pentru desert. Un exemplu banal: îmi tai întotdeauna unghiile la mâna stângă și apoi la cea dreaptă (eu fiind dreptaci). Modul meu de a gândi “matematic” (cum deseori îmi reproșează / fac haz pe seama asta unii prieteni) motivează acest lucru prin faptul de a cheltui mai multă energie pentru ceea ce este mai complicat iar ceea ce este mai ușor se lasă pentru final, ca o relaxare, adică pentru fiecare task se menține constant produsul complexitate*aspirație pe tot parcursul de realizare.
Poate nu e cea mai optimală variantă de abordare, dar anume astfel văd eu pentru mine o productivitate maximă. Și voi, cum procedați?

Întotdeauna eram convins de ideea că să stai culcat în pat și să faci ceva serios pe laptop e un chin, eu find deprins cu tastatură fullsize, mouse, așezat pe scaun, în fața unui monitor wide de 22″. Îmi imaginam o productivitate considerabil redusă la laptop scriind texte în Word, făcând calcule în Excel sau proiectând cine știe ce cod în Access, Builder sau C# sau mâzgâlind în Photoshop. Unica comoditate a laptopurilor de care eram cert convins – filmele înainte de somn, cu lumina stinsă. Primele mele tentative de a asimila laptopul se terminau rapid cu senzații similare celor claustrofobice: tastatura pitică, butonul Fn care te scoate din sărite, explorarea iritantă a tastaturii după un Del sau Ins, touchpadul care te face să te simți invalid… Read the rest of this entry »

Bit – unitate binară de măsură a informației ce poate lua valorile 0 sau 1. Unul dintre cei 8 fii ai lui Byte.

Prima dată am aflat noținunea în școala unde am făcut 9 ani de studii. În clasa de informatică pe atunci supraviețuiau așe animale Бейсик-Корвет care nu erau decât niște console pe care timp de 5 minute se încărcau de pe un server central, de pe dischete de 5.25 inch jocuri în doua culori, compilatoare basic și alți dinozauri ce cântareau câteva zeci de kilobytes. Rețeaua dintre console și server era facută prin interfața serială (RS232 – COM port). Anume pe ele am învățat primele instrucțiuni de cod în Basic:
LINE(10,10,100,100)
CIRCLE(100,100, 50).
Read the rest of this entry »

Odată la Țipova unde era cald și vară… Read the rest of this entry »

Deam a unsprecea zi stau acasa, mănânc, dorm, citesc – toate aceste activități epuizante realizate cu mult chef întins pe pat. Mintea mea nu e vizitată de nici o idee interesanta cel puțin pentru blog – repaos total. Simt o necesitate acută de contact cu civilizația și mai ales cu natura. Unicul contact cu mediul este interfațat prin ramele geamurilor de la balcon, atunci când îmi fumez țigara, gustoasă dar nemeritată. Prin geamurile balconului văd a câta zi verde și aud zgomotul orașului Chișinău la jumătatea lui mai.
Read the rest of this entry »

13.05.2009 – făcut acasa, cu ghipsu pe scaun sh cu stekla pe masa.

O pantă din Butuceni – Orheii Vechi :9 mai 2009.