blogu' lu' castraveţ

P.S.
Chiar nu vreau să fiu pesimist sau negativist referitor la această “răzgândire” mult prea comodă şi foarte deştept calculată (sau ideea a fost generată într-un ultim moment) a organizatorilor campaniei de preselecţie pentru Eurovision. Dar care este garanţia că nu doar juriul va numi finalistul preselecţiei naţionale? O dată ce nu există o astfel de garanţie, care este sensul de a oferi încă o şansă pentru 5 candidaţi o dată ce au fost deja lăsaţi în afara listei de acelaşi juriu… Sau eu ceva n-am înţeles corect?

Oricum, baftă Pavel Turcu, oriunde te-ai afla.

− Vini, vini, da undi-s tăţ? mumură Pita4iok, şi se scărpină cu copita peste râtul murdar de funingine.
− Noi sântem tăţ.
− Da restu unde-s? nu se lăsă bătut Pita4ok, continuând să clipească cu ochii holbaţi.
− Noi sântem restu, Pita4ok.
− Bun, da în afară de noi?
− Tu mă zaibeşti.

Pe un vârf de deal rămas ca o insulă în mijlocul unei prăpăstii fără fund şi fără margini, stăteau aşezaţi doi buni prieteni şi priveau cu nedumerire în jur. Din cer continua să ningă cu funingine.

− Vini, Vini, ia! Ninge cu funingine! Aşa că-i frumos?
− Închide gura blea, că-ţ dezbat amush un dinte! aprobă Vini-Puh comunicarea, demonstrând vădite cunoştinţe a lexicului nenormativ.
− Vini, Vini, nu hai nu te supăra… Nu haaaaai… Eu promit să nu mai îmblu la colaider.

Acum 5 ani în urmă când toţi colegii mei de serviciu (inclusiv eu) nu erau căsătoriţi, când aveam mai puţine realizări şi probleme decât avem acum, team-buildingurile erau altfel. Zilele de naştere petrecute împreună erau altfel: stăteam ore în şir la bere spunând bancuri şi bucurându-ne unii de prezenţa altora. Eram o familie, chiar daca nu ne cunoşteam de foarte mult timp. Acum totul este radical diferit: zilele de naştere nu se mai fac pe lung la bere ci foarte pe scurt în birou, cu tort şi suc, chiar daca nu la toţi le place dulcele, fiecare la masa lui molfăind în linişte felia cremoasă, cu ochii ţintiţi în monitor. Ne cunoaştem mai rău, deoarece toţi s-au schimbat foarte mult şi mai ales brusc. Evident, vârstă şi toate valorile sociale implicate în această noţiune, nu pot fi ignorate dar, cu toate acestea, se impun câteva concluzii:

• omul oboseşte să lucreze şi de aceea oboseşte de oamenii cu care lucrează
• iarna e depresivă
• mie nu-mi place dulcele.

Astăzi scoatem în evidenţă dezavantajul termopanelor în faţa unei ferestre de lemn, cu un singur rând de sticlă:

2010.01.20, Chişinău, Buiucani, -20 C°.

Prietena mea se simţea ieri spre seară foarte rău, trădând eventuale simptome de răceală, aşa că, neavând alternative, am fost nevoit să chem salvarea. Au venit două persoane, cam în jumătate de oră. Unul din ei, care a stat neimplicat în discuţie, părea mai odihnit şi nici în uniformă nu era îmbrăcat – deduc că era şoferul ambulanţei. Celălalt, în uniformă albastră cu vestă portocalie pe care scria 903, părea vizibil foarte obosit. După cum am aflat mai târziu, medicii de serviciu stau în tură 24 de ore: aşa spune lumea, personal nu l-am întrebat. După ce a luat toate măsurătorile necesare şi a aflat de la noi informaţiile-cheie, a constatat că este vorba de o stadie începătoare de viroză. Ne-a recomandat procedurile esenţiale, pe care de fapt le ştiam, oricum a fost bine să ne asigurăm că procedăm corect. Luând în consideraţie starea prietenei, întreb, poate ar fi cazul să mergem la spital, la care el ne spune că dacă insistăm să mergem la spital, vă fi imediat izolată cu diagnoza de gripă pandemică. Şi va primi tratamentul respectiv pe toată perioada de internare, chiar şi după clarificarea analizelor. Am rămas tablou. La spital am decis să nu mergem.
Acum mă gândesc la toată zarva care s-a făcut prin media, referitor la gripa pandemică cu cifrele şi statisticile lor înspăimântătoare şi deja îmi este foarte clar de unde vin ele.

P.S. Nu mă apuc să mă dau competent în medicina moldovenească, probabil că lucrurile sunt abordate corect şi probabil că acest lucru a fost necunoscut doar pentru o minoritate neesenţială (nu prea am participat nici în calitate de spectator la panica pandemică de acum o lună în urmă), dar oricum îmi pare foarte straniu de a arunca în vânt nişte cifre bazate pe un algoritm incorect de calculare a acestora. Câte de absurde n-ar fi întrebările, este dificil de a nu fi puse: oare este chiar atât de primitiv tehnologic sistemul medical la noi, sau e vorba de incompetenţa ministerelor şarpelui scuipător în cupă?
Sau să fi fost prea obosit medicul de serviciu…?

Un pioner, trezit duminica dimineaţa de un cuc de ceas la ora nouă, nu-şi poate imagina o altfel de zi de duminică decât una în sânul naturii. Nici cele minus patru grade indicate de termometrul de la balcon şi nici faptul ca sâmbătă a fost o zi lungă şi grea de muncă nu-l poate împiedica pe un pionier adevărat să-şi ia mangalul şi jumătate de sac de cărbune şi s-o apuce într-un marş sportiv spre pădurea de la marginea oraşului. Read the rest of this entry »

.
.
.
Post Sriptum: Read the rest of this entry »

Проект Genesis (из корпоративной переписки)

Генеральному директору Иегове
от начальника маркетингового отдела
Гавриила

Исследования, проведенные нашим отделом в рамках проекта Genesis, показали, что наилучшие перспективы на рынке имеют системы следующей конфигурации:

Планета: 1 шт.
Радиус: 3000 км
Сила тяжести: 0.5g
Соотношение суша/вода: 1:1
Температура: +24
Атмосфера: кислород
Моря: пресн. вода
Реки: молоко, мед
Фауна: травоядная
Периферия: светила 2 шт. (дн./ночн.), скорость: 0.0007 RPM (1 об/сут)
Read the rest of this entry »

Spiritul de competiţie profund accentuat pe întreaga scară a evoluţiei, a reprezentat premisa apariţiei jocurilor ca activitate vitală primordială, acest fapt fiind şi acum suficient de evidenţiat la primate. Ca şi ramurile inferioare, homo sapiens sapiens a avut jocul la baza activităţilor sale: fie ca o modalitate de a învăţa lucruri noi, fie ca o modalitate de afirmare în societate. Astăzi jocul reprezintă ocupaţia zilnică de bază pentru copii şi un remediu de relaxare pentru adulţi.
Când suntem mici, dorind să ne refugiem în calitate de actor într-un univers virtual sau pentru a ne dezvolta curajul, intelectul şi abilităţile fizice jucăm în drum sau pe băncile şcolii. Jocurile ne sunt indispensabile. Read the rest of this entry »

Pomelo, 09.01.2010: