blogu' lu' castraveţ

Autopilot

without comments

Deci noi în cantora avem cantină, a noastră. Biroul meu e la etajul trei într-un capăt al clădirii. Cantina este la etajul doi, în alt capăt al clădirii. Arhitecţii special aşa s-au gândit ca angajaţii să ducă un mod sănătos de viaţă şi nu tare să objirească. Acest maraton eu îl fac zilnic (mă refer la timpurile înainte de covrig – e un fel de prezent în trecut), între orele unu şi două, în două direcţii.
Ajuns în faţa cantinei, intri pe o uşă, lângă uşă e gemuleţul unde laşi tava portocalie după ce ai mâncat. După acest gemuleţ stă o secţie frigorifică cu rafturi de unde îţi alegi salatele şi compoturile, pe urmă ajungi la tanti care îţi pune felurile principale (unu, doi, pîine), pe urmă ajungi la casă unde plăteşti. Tu stai în rând cu faţa la toate acareturile acestea iar în spate e o sala mare cu mese unde lumea prânzeşte. Deci e cam ca în majoritatea cantinelor.
“O ciom eto ia?” se va întreba, probabil, cititorul intrigat?
Apu iaca, când termini de mâncat treci întâi pe lângă lumea ce stă în rând după care inevitabil treci pe lângă gemuleţ.
“O ciom eto ia?” se va întreba, inervat, cititorul?
Ap iaca, cum crezi,
de câte ori autopilotul m-a scos din cantină cu tot cu podnos şi blide goale pe el?
de câte ori eu, analizând în cap o problemă, auzeam în background o înviorare bruscă a gloatei când ieşeam pe uşă (şuşoteli, hihi-haha-uri), şi realizam cauza abia la jumătatea drumului dintre cantină şi birou?

Recent, pe timp de covid, la noi în cantină au încetat să mai dea blide – mâncarea o ei în container de unică folosinţă: poţi s-o serveşti în cantină, poţi să o ei în birou. Ghici câte tave portocalii am eu în dulapul din birou?
P.S.
Încă nu am inventat schema cum să duc tavele înapoi, aşa ca să nu mă spalească nimeni.



Written by kirpi4

March 17th, 2021 at 12:06 am

Posted in Gliucuri

Tagged with

Leave a Reply