Căutăm alternative
Rutina zilnică de serviciu, cu problemele ei şi cu situaţiile de stres care vin pe neprins de veste, obosesc într-un spirit ca fiind creator prin default, orice muză care ar avea ceva de spus. Mă enervează această realitate a lucrurilor, mă enervează incapacitatea omenească de a auzi, de a vedea şi de a simţi. Deşi senzaţia că ai ceva de zis, vrei ceva să faci care vine de undeva din interior, nu te părăseşte niciodată, la momentul când vrei să începi îţi dai seama ca nu ai inspiraţie, nu ai chef şi de facto, o ignori cu nepăsare şi te ţii axat pe realitatea care este prezentă cu toate efectele ei secundare.
Este clar de ce unele personalităţi cu nume mari şi nu numai, au făcut ce-au făcut ei, în mare marte, sub influenţa catalizatorilor alcoolici, narcotici sau psihotropi. Pe scara valorilor aceste posibilităţi ar părea uneori foarte acceptabile. Alternativa ca o varianta ideală ar fi aplicarea terapiilor neuronale în complexitatea lor, de orice fel, cercetate până acum, pentru a elimina sau a ocoli factorii negativi care ne influenţează modul de a gândi, de a lua decizii şi de a ne simţi capabili să generăm idei şi soluţii pentru toată diversitatea de cazuri.
Altă problemă este ca nu întotdeauna știm exact ce vrem, dacă vorbim de fiecare secundă în particular. Cauza, îmi pare mie acum, este aceeaşi – straşnica animală pe nume rutina zilnică. Pornind de la conștientizarea acestui fapt, a apărut acest post.
Căutăm alternative…
