blogu' lu' castraveţ

Iaka de exemplu denirajdenie. Denirajdenie[1] este un eveniment care trebuie însemnat, realizat şi concluzionat. În astfel de zi fericită – sărbătoare a trupului şi sufletului, intervine uneori o senzaţie aiurea…: am mai îmbătrânit un an, bla bla bla. E o senzaţie în principiu normală, o totalizare pentru tot ce-ai făcut până acum, fiindcă oricât de mult n-ai face, până la urmă vrei şi mai multe realizări. În acest şir de idei, în această zi îi faci omului bun un dar. Darul este un premiu pentru că a reuşit el să te rabde pe tine aşa cum eşti :D, un premiu pentru că a mai ridicat el o treaptă pe scara vieţii, un premiu pentru că mama are cu cine se mândri… de exemplu.

O altă faţă a cubului: mei…vrei să-i dăruieşti omului ceva special, vrei ca să-i rămână o amintire că uite la vârsta X eu am primit acest dar, sau uite obiectul ăsta-mi aduce aminte de ziua X unde am fost acolo, am făcut aceea, cu acei ei, etc. Vrei să-i faci omului o surpriză, un moment plăcut, o ancoră care-i va ţine memoria de acea zi… fiind-ca chiar dacă de ziua ta de naştere ai unele gânduri negre, atunci după, gândeşti cu totul altfel. Îţi aduci aminte cum a fost, cu cine ai fost, şi ce-a fost. Nu-ţi mai aduci aminte de acea senzaţie dubioasă.

În căutarea de cadou, căutând ore în şir prin Jumbo, Gemini, Sun Sity …a da şi Mall Dova şi …(da şi, spoate de mai luat şi din altă parte cadou???) îţi dai seama că nu găseşti nimic potrivit pentru persoana dată, că totul este banalizat demult şi în unele cazuri se reduce la poante sau la „principalu şii sănătos, da eu az, izvinisi, am vinit cu mînili-n…buznar”. De aici, ca să trec cu vederea creativitatea, sau alte genuri de daruri în care s-a pus într-adevăr suflet, zic c-ar fi ok dacă omagiatul ar fi întrebat ce vrea el. Este evident că omul a depăşit vârsta în care mai poate fi surprins într-adevăr cu ceva, chiar dacă-i dăruieşti o nemaipomenită felicitare cu flori de mac pe dânsa deasupra inscripţiei „Поздравляю”.
Păi zic, o variantă ideală ar fi să întrebi omul ce vrea, sau şi mai bine să-ţi zică el o listă de lucruri pe care le-ar vrea în dar, ca să poţi alege unul din multe. Respectiv efectul de surpriză nu se pierde complet, fiindcă omagiatul nu ştie de facto ce-i vei dărui, în schimb tu, cel care-l omagiezi, eşti sigur că-i vei oferi în dar ceva de ce într-adevăr are el nevoie. Oportunitatea celui ce dăruieşte este că poate să se conducă de listă, da poate şi să nu se conducă. Da poate să uite lista acasă, şi să vină cu mâinile în buzunar: „druji ori şi naiba”.

Ca să înţeleagă lumea unde bat eu, eu iată ce listă am:
1. Helicopter model LAPD Bell 206 JetRanger
2. 20 hectare de Lună
3. 10 hectare de Marte şi-un teleferic de pe Marte pe Lună (la gât îmi trebuie)
4. un ou de dinozavru, nemodificat genetic
5. un dinte de inoplanetean aninat de aţa (tot la gât îmi trebuie)
6. O toana de aur sh-un kilogram de briliante, care erau destinate pentru Vadim
7. O aripă de muscă Ţe-Ţe
8. Un ruli de tank
9. Şi altele

Pe parcurs voi tăia de sus în jos cam ce-am obţinut, ca să nu se întâmple că la un moment dat am două cadouri de acelaşi fel. Îndeosebi mă interesează „şi altele”.

P.S. Ehhheeeei, cei care-aţi avut denirajdenie până azi, izvinitesi că n-am venit cu aşa idei la voi, oricum spuneţi ce-aţi vrea sau ce-aţi fi vrut voi în dar.
___________________________
[1] pentru cei neiniţiaţi în noţiunea slangului, denirajdenie=ziua în care un om îşi înseamnă cu roşu în calendarul lui personal o zi mai specială care reprezintă un counter al existenţei sale din momentul când a fost definit ca om sau, în termini ne matematici – omagierea zilei în care l-a adus pe lume mama.