blogu' lu' castraveţ

Zilele astea am avut ocazia să trec prin locurile studenţiei mele: Blocul 3 al Universităţii Tehnice – sediul Facultăţii Calculatoare informatică şi Microelectronică. De cum am ajuns la ultima staţie a troleului 10, au început să-mi fugă ochii şi am simţit ceva mai intens pulsul. O groază de amintiri legate de această staţie şi de facultate au început să iasă la suprafaţa corticală a creierului fostului student.

Barului FENIX trebuie dedicat un capitol aparte.

Aproape orice zi de lecţii se termina în barul acesta. Membrii TUBRIVCA erau vizitatorii fideli ai acestuia. Stăteam ore în şir aici. Berea şi sudjucul corespundeau perfect bugetului nostru. Fetele din grupa noastră mergeau alături, la Globus, era considerat mai glamuros. Odată am stat cu Tubrivca la Fenix cu bere şi votcă (era un coctail foarte solicitat la noi). La un moment dat administratoarea a dat indicaţii să nu ni se mai servească votcă. După câteva tentative de convingere, Tuluc şi Ivanov au ieşit pe uşa de serviciu aflată in spatele barului şi au intrat pe uşa principală. Noi cu Vasea am rămas la masă. S-au apropiat de tejghea, mimând mutrele unor cetăţeni care n-au pus astăzi gram de alcool în gură. Le reuşea slab de tot:
[T] – Ooo, iau şi bar frumos!
[I] – Buna ziua! Votcă aveţi? (asta după ce am băut câte 4 beri şi vreo 200 g vodcă)
[T] – Minunat! Nu dijiaba am intrat noi aişi, aşe Vadim?
[I] – Da da. Daţi-ne nouă două sute de grame de votcă da turnaţi-le în patru pahare.
[T] – Noi vrem s le bem pe rând.
Au plătit, au luat paharele şi se întreptau înspre noi.
[I] – Ooo, paţani! Noroc! Da şi faşiţ voi aişi?
Şi n-au reuşit ei să se aşeze bine că-i vede administratoarea: „Женя! Ты им налила? Они тут давно сидят!” Pe urmă au mai venit nişte prieteni comuni şi istoria a amuţit despre ceea ce a urmat.

Cândva aici era doar terasa de la Globus, astăzi aici înfloreşte businessul cu papetărie pentru studentul mic şi mare. Pe timpurile când învăţam eu ca să copertezi un referat trebuia să cauţi tot oraşul, astăzi toate serviciile sunt oferite chiar sub nas, doar învaţă măi băiete.

Iar unde cândva se vindeau tocuri, brichete şi ţigări paştucina, acum se vând fructe şi legume: papă student flămând.

Stadionul este îngrădit pentru o monetizare mai eficientă a concertelor Rock, respectiv nu mai este accesibilă cărarea pe care veneam întotdeauna la facultate.

În schimb unde cândva pământul stătea pârloagă, acum cresc frumoase statui.

Eu n-am văzut niciodată lucrând liftul, astăzi studenţii au această minunată ocazie.

La parter sunt instalate nu unul, ci două aparate cu cafea. Astfel un student cu numai 5 lei poate savura în pauză un moccacino fierbinte. În locul unde cândva se vindeau rechizitele studenţeşti acum se depozitează arsenalul femeilor de serviciu.

Holurile etajului doi trezesc multe amintiri nostalgice. Aici începea ziua.

Aici se făceau adunările de grupă şi lecţiile de limbă franceză cu doamna diriginte Olga Tcaci şi la sărbători se mai servea câte un pahar de şampanie.

Eeeeh unde sunteţi voi, anii mei de studenţie…