TUBRIVCA
TUBRIVCA reprezenta o asociaţie de minţi luminate şi trăsnite alcătuită din patru membri, ce a luat naştere în anii facultăţii. Denumirea vine de la concatenarea primelor două litere din numele fiecăruia: TU(tuluc), BR(vasea), IV(ivanov), CA(kirpi4 evident).
Tuluc trăia în cămin. La el mergeam deseori să jucăm preferans, să ascultăm acordurile de chitară cântate de tuluc şi ivanov, după care, mahmuri, veneam la examene şi luam notele pe care ni le doream. La cămin luam sau dădeam primii pumni în cap. Pe urmă Tuluc s-a mutat la gazdă şi viaţa pentru noi toţi a devenit mai veselă.
Vasea stătea cu părinţii. Şi la el uneori mergeam pentru un preferans sau pentru un ceai.
Şi Ivanov locuia cu părinţii, dar asta nu-l încurca să ne invite la el pe noapte să cântăm la chitară sau să organitzăm bairamuri de dimensiune.
Eu am stat o perioadă la tiotea Anea. Pe atunci eram exemplar: Iernile, în fiecare dimineaţă făceam duş cu apă rece, flotări, haltere, bară fixă şi mergeam la facultate cu scurta descheiată sub care aveam doar cămaşa. La mine prietenii veneau mai rar, şi atunci foarte official, pentru un ceai sau pentru a mă schimba în alte haine ca să mergem la bere. Pe urmă m-am mutat la bulevardul Renaşterii cu Joric. Acolo era mai bine pentru toţi. Ivanov şi Vasea erau practice de-ai casei. Şi nu doar ei doi. La Renaşterii era punctual de intersecţie a tuturor drumurilor. Toţi prietenii după ore veneau pe la noi: să stea ca să plece, să stea ca să rămâie pe noapte, să lucreze la calculator, să aducă o bere, să-şi facă ziua de naştere, să vadă ce mai facem, să ne aducă invitaţii pentru discotecă, să depoziteze nişte lucruri pentru câteva zile ca pe urmă să se constate că a fost cazat jumătate de an, să fumeze o ţigară la urma urmei. Erau prieteni mulţi şi buni. Majoritatea aşa şi au rămas.
Ne-am abătut puţin. Să ne abatem înapoi la TUBRIVCA. Numele official, de protocol, al asociaţiei era “TUBRIVCA mpania”. Eram deci o mpanie în care toţi membrii sunt egali. Toţi patru aveam cărţi de vizită pe care scria prenumele, patronimicul şi funcţia deţinută în cardul mpaniei:
Împreună mergeam la film. Am luat odată bilete pentru blocul de noapte la Patria. La ora când trebuia să înceapă filmul, Tuluc, la care erau biletele sale şi ale lui Ivanov, n-a venit. L-am sunat mult timp fără rezultat. Până la urmă Ivanov s-a dus după el la Ciocana, pe Igor Vieru, a sunat o oră la uşă şi s-a întors fără bilete fiindcă Tuluc aşa şi nu s-a trezit. Ivanov a intrat fără bilete în sală. Despre cum anume, istoria rămâne mută.
Împreună jucam preferans la Vasea sau în curtea liceului Ion Creangă, după care organizat mergeam la bere la Fenix. Odată s-a comandat mai multă bere decât se putea bea. Aşa de la Fenix până la Ciocana am adus berea în pungi de celofan. La Tuluc tăiam colţurile şi turnam în pahare. Era mai gustoasă aşa.
Împreună realizam în viaţă ideile văzute prin filme. Odată cu Vasea am hotărât să organizăm un Fight Club (vezi filmul cu acelaşi nume). I-am anunţat pe toţi patru, şi fiindcă Tuluc cu Ivanov nu veniseră în ziua ceea la ore, am mers doar noi cu Vasea după blocul facultăţii.
– Da numa nu în cap.
– Fără fingaluri.
– Fără, normal.
Peste 20 secunde Vasea avea deja un fingal la ochi. Pentru ziua respectivă clubul n-a mai activat. A doua zi când Tuluc cu Ivanov l-au văut pe Vasea cu fingal a urmat cam un dialog similar cu cel ce urmează:
– Opa, da shi-ai patit.
– Ne-an batut.
– Cu shini?
– In doi.
– Loool, Tuluc ashe c noi nu mai vrem in Clubu ista, a zis Ivanov murind de râs.
– Matinca nu.
Aşa Fight Clubul şi-a terminat activitatea pentru totdeauna iar noi cu Vasea ne-am simţit naibiţi.
Împreună învăţam pentru teze. La teza de licenţă am adus PC-urile la Tuluc la Ciocana şi patru săptămâni ne pregăteam serios: cineva programa, cineva suda microcircuite, cineva făcea mâncare, cineva cânta la chitara, cineva dădea fuga la magazin după provizii lichide şi solide, cineva mergea la pticică după zapciaste.
Nu conta ce oră era afară, nu exista un regim de mâncare, studii, beţii, somn. Ne sculam, mâncam, lucram, făceam mâncare, beam, ne culcam. Indiferent de oră şi condiţii climaterice. Uneori mergeam la inet café după materiale. O oră căutam materiale, o oră jucam Counter Strike, trei ore stăteam pe Mirc. În una din nopţi l-am tras pe sfoară pe Vasea, care credea că stă pe chat cu o fată, în timp ce discuta pe rând cu mine şi cu Tuluc.
Prin anul doi, Tuluc închiria la ciocana, Vadim trăia cu părinţii. Şi s-au sunat ei pe la vreo 22.XY şi au hotărât că neapărat trebuie să se vadă. Nici unul din ei nu avea bani. Ivanov i-a zis lui taică-so că un prieten de-al lui a fost înjunghiat şi că trebuie să meargă urgent să-l vadă. Taică-so a chemat un taxi şi împreuna au mers la Ciocana. Vadim a coborât din taxi şi s-a urcat la etajul 9, unde locuia Tuluc. Taică-so a aşteptat o oră pâna a coborât Vadim, şi l-a convins sa plece acasă cu pretextul că totul este normal. Tuluc şi vadim au stat până dimineaţă.
Pe urmă am absolvit facultatea. Tuluc şi Vasea s-au căsătorit. Ivanov a fost teleportat în altă continuitate spaţio-temporală.
Ulima poză a TUBRIVCA:
[…] orice zi de lecţii se termina în barul acesta. Membrii TUBRIVCA erau vizitatorii fideli ai acestuia. Stăteam ore în şir aici. Berea şi sudjucul corespundeau […]
DA! fost copil şi Lenin, DA! a fost şi el student la UTM « kirpi4's neurospace
12 Oct 09 at 22:27
Kirpi4 ii nu-s. Tipa gata. Nish unu n-o ramas.
drbasil
13 Oct 09 at 14:56
Shtiu c nu-s. Da classna o fost. Pe mine ma umfla rysul cynd ma uit la fotca sheia cu paialnicul:)) Mai am de la licentza vreo 40 de poze rupte:)
kirpi4
13 Oct 09 at 15:21
pesdioshj…, tats sant, numa c la moment:
shivai s fute la minte, unu s-o suparat, altu tipa o crescut, restu nu shtiu shini-s ii …:))
nope tubrivshi shi santets, de la trecut nu fuji )) tat ii pi spirala. tat ar s’ntoarca….
ps: “tat ar s’ntoarca….” – asta io desre IV.
pps… suca ))
atetz 2look
3 Dec 09 at 04:12
кукрыниксы или мафиотоваска
Nenormalu
17 Oct 09 at 22:01
a? shi? undi?
kirpi4
19 Oct 09 at 07:37
super
lizun
18 Oct 09 at 21:59
da.. frumoasa istorie… ni-aduk shy eu aminte cu nostaljie de apartamentul de pe bulevardul Renashterii… acolo s-o legat drujba noastra…
Pavel Bodeanu
20 Oct 09 at 18:22
shi-i drept, yi drept:)
kirpi4
22 Oct 09 at 16:05
[…] mai târziu i s-a alăturat kirpi4 – prietenul şi colegul de facultate al lui Vadim (membru TUBRIVCA, de altfel) , pe versurile căruia Vadim a pus vreo cinci piese. Azi fost cântată […]
7 iunie 2010 « kirpi4's neurospace
23 Jun 10 at 01:01
[…] mai târziu i s-a alăturat kirpi4 – prietenul şi colegul de facultate al lui Vadim (membru TUBRIVCA, de altfel) , pe versurile căruia Vadim a pus vreo cinci piese. Azi fost cântată […]
7 iunie 2010
26 Jun 18 at 16:21