blogu' lu' castraveţ

În noaptea din sâmbătă în duminică (08.08.2009 – 09.08.2009), stând în faţa rugului şi discutând despre valorile universale, am tras ultimul fum de ţigară şi a spus gata. De atunci nici un filtru n-a mai aruncat în plămânii pionereşti vreo gură de fum. Pe atunci terminasem deja să citesc ultima pagină din Allen Carr – În sfârşit, nefumător. O carte recomandată de mulţi care au citit-o, şi mulţi care şi-au deschis porţile spre o viaţă fără ţigări. Până a începe a citi cartea, citisem deja câte ceva din teoriile programării neurolingvistice şi când am luat cartea în mână ştiam deja la ce să mă aştept. Prin urmare, pe parcursul lecturii am realizat că mesajul autorului nu ajunge unde trebuie, ci este filtrat de procesul cognitiv din eu. Cu alte cuvinte mi-am dat seama că se încearcă o manipulare asupra creierului meu şi, evident, mintea mea încerca să se împotrivească. Până la urmă mi-am dat seama că dacă nu mă voi lăsa manipulat, nu voi ajunge nicăieri şi voi continua să visez cu ochii deschişi la o viaţă fără tutun. Am reuşit.

Am fumat cam 10 ani şi în tot acest răstimp am facut pauză maximum 2 săptămâni: Până la urmă n-am rezistat. Încă o metodă eşuată. În schimb în aceşti 10 ani am fumat cam 73 mii ţigări pe care am cheltuit cam 23 mii lei. Aproximativ. Cifrele nu sperie dar dacă aş întreba plămânii mei, precis ar avea ce să spună. În weekend fumam 3 cutii, când mergeam undeva la natură de vineri până duminica fumam 4-5 cutii. Nu voi vorbi toate consecinţele şi minunatele senzaţii provocate de aceste ritmuri, le cunoaşteţi voi foarte bine.
Mă voi adresa către scepticii care nu cred categoric în această metodă. Le spun că am fost şi eu ca ei, m-am comportat şi eu ca ei, şi în unele cazuri chiar eram convins că am dreptate în ceea ce fac sau în ceea ce spun. La fiecare argument pentru a lăsa fumatul, un fumător va găsi două argumente contra, logice şi bine puse la punct. Un fumător are cu totul altă gândire când este vorba despre fumat. El crede în ceea ce spune deoarece argumentele sale sunt generate de instincte: frica de a pierde ceva foarte valoros şi vital indispensabil – în fond este aceeaşi atitudine pe care o au narcomanii. Tot ce trebuie să faci, este să citeşti.
Şi DA! eu am lăsat, DA! cartea funcţionează!

Way florishică, lasă-te bre manipulat şi fă-te să crezi în asta. Această minunată manipulare tot în folosul tău lucrează. Este unica metodă care poate să te ajute. Nu fi sceptic, priveşte doar în interiorul tău şi realizează odată ce vrei într-adevăr. Ţî zîc, este tare-tare uşor să te laşi de otravă!

Citeşte şi nu vei regreta, ascultă-ţi inima! Ţigara nu mai e la modă!
…şi alte slogane afişate pretutindeni.