Gânduri în glas, traduse în limba peştilor vegetarieni.
Stau acasă. 2009.03.03 23:25.
Am în dreapta mea o Stela şi în stânga mea – o scrumieră cu un muc de ţigara mort în ea. În faţă am un monitor SAMSUNG SyncMaster 795DF. Sub mâni am o tastatura neagră Logitech cu buchii albe pe dânsa. Eventual mă aflu în starea în care vreau să scot ceva din mine, fapt cu care mă şi ocup.
Un gât de Stela. Un gând de ţigară. Da mai aştept, să nu uităm că fumatul dăunează sănătăţii dumneavoastră, nu şi sănătăţii mele.
Căutam prin hârtiile mele, pierdute undeva printre cărți un număr de telefon. Şi…eeheheheheeeeei, s vezi peste şi dau eu. Peste un „samzilnik” de prin anii de studenţie. Deschid, mă uit, citesc. Citesc. Mor de râs.
Citesc ce scriam eu prin anii de studenție, toate bredurile mele în momente de menstruaţie mintală – aşa numeam eu pe atunci crizele mele de depresie de student care după 2 zile de bairamuri venea de la lecţii cu un gust amar de neîmplinire.
Băăăi, aveam idei pe atunci. Le aveam multe. Le scriam multe. Le scriam pentru că aveam timp. Mă gândesc acuma că în fiecare zi capul meu e vizitat de o mulţime de idei, pe care uneori nici nu reuşesc să le conştientizez şi care sunt cu rapiditate ucise de rutina zilnică. Rutină plină de lucruri noi, interesante, dar ce ţin de un domeniu foarte restrâns şi specific, neinteresant pentru oamenii neimplicaţi. Vin idei pe care uneori realizez că le-am mai avut dar nu le-am acordat atenţie. Sunt idei care le spun aşa, fără a le aprecia în mod special dar care uneori sunt venerate de cei care le aud şi în astfel de momente eu rămân uimit, fiindcă nu văd în ele nici chiar atunci vreo valoare cât de cât semnificativă.
Tonul pe care l-am ales eu azi de a scrie, îmi pare cam plângăcios, da mă rog asta-s eu şi asta-i dispoziţia mea. Nici nu sunt sigur daca voi pune asta la văzul lumii. Dar să trecem acest paragaraf cu vederea şi să nu acordam mare atenţie la această stare de euforie venită din retrospectivă.
Am aprins o ţigară, am fumat-o, am introdus în mine un gât de bere, am aprins încă un bec, am făcut fontu mai mic. Parcă se vede mai clar pe monitor.
Vorbind despre idei şi gânduri din trecut, am găsit ceva scris la 01.01.2005: urmează în următorul post.
Şi aici îmi dau seama că ce-am vrut să fac azi seara pentru 30 minute, am făcut.
PS1 Nu ştiu daca titlul corespunde conţinutului.
PS2 Îmi trebe urgent un concediu, observ că-mi curge ceva. Liuku, baku, crâşa sau toate de-odată. Am cam o lună de când îmi fierb creierii la o chestie şi încerc să promovez adevărul meu pe care cei implicaţi în proces nu-l iau în consideraţie din incompetenţă, din lene, din faptul de a evita o problemă în plus şi de a lăsa problema pe spatele altora, din lipsa de motivaţie de orice fel. Pot să fac şi eu la fel dar nu-mi este caracteristic: sunt probleme şi ele trebuie rezolvate – experienţa arată că nu prea pierzi din asta dacă, evident, nu mai sunt alte valori care se pun pe cântar. În contextul serviciului aş spune că nu sunt, respectiv am doar de câştigat. Poate este doar o convingere oarbă de care mă ţin cu ambele mâini şi, în principiu, văd că treaba se mişcă spre un final. Oricare ar fie el, pot spune în orice moment că am făcut tot posibilul şi n-am lăsat nimic baltă. Am procedat o dată invers (din ceea ce-mi aduc aminte recent) şi ulterior am regretat, trebuia să duc treaba până la capăt şi aveam să obţin multe atât moral cât şi financiar. Această impresie aparţine prezentului.
PS3 Am vaga impresie că PS2 e cam lung.
PS4 Gândurile în glas, traduse în limba peştilor vegetarieni, ajută foarte bine la spălarea creierului meu de impurităţi.