blogu' lu' castraveţ

27 august 2011
Macar Mai ales în ziua asta toţi trebuie sa fie independenţi. De aceea, independent, pionerii au avut de ales:
să vadă cum se mândreşte “omul” cu aptitudinile lui de gospodar că poate păstra ca noi două volji scoase de pe un conveier străin, cu mult înaintea ultimei maşini din seria respectivă şi pe care le defilează falnic în faţa tarabelor cu chiloţi şi reclămi digitale şi-i face pe restul să se simtă independenţi şi plini de bogăţie patriotică,
sau,
să-şi instaleze corturile pe un mal de Răut la o poală de stâncă ca să asculte un cântec. Mai multe cântece, de fapt. Cântate de molodveni şi de străini.
Iaca aşa, eu n-am văzut prima paradă din ţara asta. Aşa am ajiuns la Butuceni.

Deşi, din auzite, unii se duceau la Butuceni la “zîua jinului”, pionerii totuşi au ajuns la Gustar.

Înainte de toate, până muzicanţii îşî încălzeau coardele, toată lumea punea corturile

Ziceam de lumea care a venit cu cortul de acasă. Dar erau mulţi care au preferat un mod mai organizat de cazare. În imagine vedeţi tabăra pionerească mobilă “Sinitza” cu paturi moi, lavoar în antreu, lustra cu gaz lampant spânzurată de tavan, covoraş din prăsilă la intrare, linie de radio, preţ de cazare modest şi vecini care nu sforăie.

Nu se ştie la ce oră se dădea la “Sinitza” masa, la pioneri, mai ales la cei începători, masa se dă când le vine pofta. Înainte de începutul concertului, antrenarea într-un proces activ de acumulare a puterilor prin metode bine cunoscute, este întotdeauna salutată.

Pe urmă a fost dat startul festivalului cel vestit. Cu ii şi catrinţe.

Gustarul nici nu începuse bine, când unul dintre pioneri a spus ferm şi răspicat:
– Eu la miezul nopţii, după ce se termină Gustarul jos, începem Gustarul sus: iaca acolo am sa-i trag un “Ой-йO”.

Ideea a fost susţinută în unanimitate de pionerul şef al blogului de faţă.

Sara e frumoasa. Toţi in jur dansează. Nu e rău.

Taclale, savurare de bere rece pe terminate şi ochire al nivelului încă destul de ridicat al vinului din butoaie.

Băştinaşii se veseleau de rând cu cei veniţi, iar prietenii lor patrupezi, în pofida interdicţiilor regulamentare, se plimbau nestingheriţi în ritmurile boxelor megawattice. Cert e că iarba şi muzica etno se împacă de minune.

Adevăr absolut.

Unii au venit aici să-şi transforme in bani munca făcută cu migală cu mult timp înainte.

Un ţăran mulţumit cărând un paner de struguri într-o mână şi un sac în alta poate fi văzut numai la Gustar.

Eu cred că aşa ar trebui să arate o faţa unei monede moldoveneşti.

“Măi oameni buni, maăi şi faşiţ voi măăăăi…” ar spune Ştefan, văzând însă cum stau lucrurile. Sculptura asta, mi se pare mie, chiar poartă amprenta unei atitudini adecvate faţă de realitatea de astăzi. Sau autorului nu i-a ieşit sculptura (păcat de zis) sau Ştefan chiar se uita cu jale şi mânie în acelaşi timp.

Lingurile şi potcoavele se combină armonios

cu tehnologiile de ultimul răcnet.

Până pionerul strângea compromate şi subiecte de scărpinat limba pe blog punând şinşicapişi ale lui mai la tema sau poate nu prea, lumea se tot aduna.

Gospodarii de la Ungheni, în timpul acesta, îi dădeau bătaie cu toţi kilopascalii pe care-i puteau grămădi în fălci. Frumos mai cântau. În îndepărtatul trecut de ucenicie, în şcoala pionerului exista, şi aproape în toate şcolile din raion, şi aproape la fel în toate raioanele, trebuia să existe un cerc de fanfară, sau măcar de estradă. De acolo au ieşit, probabil, şi cei pe care-i vedeţi în imagine.

Caii făcuţi din materiale diferite se ţineau departe unul de altul. Cel organic, după cum vă spuneam, iubeşte şi muzica, şi iarba. Cel de fier nu prea iubeşte iarba, iar muzica numai cu o ureche o şi acultă. Aşa i-i feleşagul.

Concertul e concert, dar după o banană copioasă, explorarea teritoriului este lucrul primordial pe care trebuie să-l facă un pioner începător. Aici, el s-a pornit după un braţ zdravăn de lemne, pentru că se aştepta o seară mai răcoroasă, specifică unui sfârşit de anotimp.

Strânsul lemnelor, în scurt timp de la începutul expediţiei, a fost abandonat fără ezitare. Aşa colb frumos şi moale, acest tânăr cutezător nu găseşte nicăieri.

În timpul acesta, festivalul lua amploare.

Crescendo, dezlegând încet coardele spirituale ale gustarnicilor,

precum si decibelii boxelor flămânde de note muzicale originale ale aramei

si lemnului.

Nu era rău.

Deloc. Dacă ziua erau mai plimbăreţi,

seara pionerii s-au aciuat cuminciori

să asculte şi celelalte omagii muzicale aduse Gustarului de băieţii şi fetele veniţi de peste dealuri nalte, păduri întunecate.

Şi ale celor de prin partea locului evident. Ăştia au fost deosebit de tari.

Se putea citi pe feţele celor care-i priveau.

Tristeţea şi mâhnirea profundă şi-au atins culminaţia când concertul a luat sfârşit.

Mulţumim guvernului şi obiectivelor lui.

Iar eu am încălecat pe-un felinar

şi m-am suit pe-o stâncă ca să vă spun şi povestea asta.

Iar doi pioneri cercetaşi au luat o chitară şi-au urcat în munţi să-şi cânte şi ei cântecul.

…Луна появилась и лезет настырно все выше и выше,
Сейчас со всей мочи завою с тоски – никто не услышит.
Ой-йо ой-йо ой-йо, никто не услышит!

…se auzea la două noaptea, undeva sus, prin chiliile rupestre din inima stâncilor stânci…

…jos ardeau focuri…