Istoria unui peşte
Petrică a dus o viaţă liniştită într-un acvariu frumos, pe un geam deasupra caloriferului, împreună cu fraţii săi. Într-o zi Petrică a dispărut şi nimeni nu i-a observat lipsa. Când totuşi au observat-o, ai casei s-au gândit că poate într-un mod miraculos Petrică a evadat în căutările sale de libertate şi poate chiar a izbutit să ajungă acasă, în Pacific. Toţi îl ştiau de ştrengar, căci era cel mai zburdalnic dintre toţi confraţii săi. Cu timpul toţi au uitat de Petrică, mai ales după ce acvariul a fost luat de pe geam şi dus în altă parte.
Într-o duminică, pionerul s-a dus la piaţa centrală să cumpere nişte piese pentru a drege ţevile de sub calorifer, care de câteva zile picurau întruna. Marele Meşter îi spuse să cumpere două inele, care se uzaseră deja şi nu mai ţineau.
După ce pionerul se întoarse cu cele trebuincioase, s-au apucat împreună cu Marele Meşter să dreagă caloriferul. Treaba mergea strună.
Probabil cititorul se va întreba, ce totuşi s-a întâmplat cu Petrică şi cum s-a făcut de l-am pomenit pe cel mai sprinten dintre înotătoare în această istorie. Păi iată, dragii mei, că la un moment dat, pionerul observă pe perete, chiar în mijlocul spaţiului de după calorifer, un punct roşu, abia desluşit. Când s-a dat mai aproape a văzut ceva ce semăna mult cu o bucată apetisantă de tarancă, tocmai bună pentru bere, doar că era foarte redusă ca dimensiune, cam de zece ori.
Şi cum numai pionerul a început să savureze imaginar halba cu bere şi peştele dolofan, după ce tocmai alergase aproape o oră prin piaţă, în căutare de inele, mintea i-a fost fulgerată de un gând sinistru şi trist. Realizase în acel moment că Petrică nu plecase nicăieri, ca în Pacific nu se bălăcesc urmaşii lui şi că ultima săritură a lui Petrică a fost fatală.
Cu lacrimi în suflet, pionerul i-a dezlipit atent corpul fără suflet de pe peretele rece şi l-a pus într-un cavou improvizat, după care a pus capacul şi l-a trimis acolo unde pleacă toţi cei ce au soartă ca a lui.
În amintirea lui Petrică, pionerul a ţesut un covor şi l-a împărţit cu toţi cei care vor să-i păstreze amintirea.
Odihnească-se în pace.
P.S. Inelele au fost îmbrăcate pe ţevile din plastic armat, au fost sucite mutelcile, caloriferul a revenit la locul său de odinioară şi prin ţevi din nou a început să curgă apă. Ţevile n-au mai scurs lacrimi iar Petrică era fericit că şi-a găsit liniştea în lumea celor drepţi.
Ah!
posmotrel
18 May 10 at 00:33
impresionant!
Arina
18 May 10 at 00:38
Nemo a fost gasit!
vladislav namasco
18 May 10 at 05:37
Jorik, Petrică… A mai rămas cineva viu pe blogul ista?
otiliad
18 May 10 at 07:27
@Prieteni! ma bucur ca ati venit la ynmormyntare…
(boshete, lacrini, cortina.)
kirpi4
18 May 10 at 07:48
Da mie mi-a murit cerepașka :'(
Alta în Lume
18 May 10 at 09:37
tot dupa radiator?
kirpi4
18 May 10 at 09:39
Cine stie de cand o fi murit Petrica (fie-i cavoul comod), s-a dus bietul nebocit de neamuri… Si doar tevile de sub calorifer stiau adevarul disparitiei lui si l-au plans cu multa jale pana a fost dezlipit de mauzoleul sau si asezat la locul unde isi va odihni osemintele sale mici vesnic…
PS Inelele erau in ordine, tevile plangeau…
buldang
18 May 10 at 12:51
adevar grait-ai, Meshtere!
kirpi4
18 May 10 at 14:00
dai de 40 de zile ceva? Eu as lua un pom.
Colean
18 May 10 at 15:18
pom nu, da un tufari gasim precis!
kirpi4
19 May 10 at 12:20
Ni-ai stricat dimineatsa… :))
alaiba
21 May 10 at 07:15
:))) deap iarta sh tu
kirpi4
21 May 10 at 07:48
toți acolo o să ajungem.
respect lu petrică pentru că a vrut libertate.
ryunoske
23 May 10 at 10:42
pti4ku jalko :((
VladimirT
24 Sep 10 at 13:20