Puh şi petacu: primăvara
O picătură udă şi rece ateriză drept pe nasul negru şi rotund a lui Puh. El moţăi nervos şi dădu cu laba plina de salivă peste nas, întrerupând astfel procesul de lingere a unei linguri mari de miere într-un vis lung şi colorat. Alte două picături căzură exact pe acelaşi centimetru pătrat al nasului după care, în scurt timp, încă vreo zece picături urmară aceeaşi traiectorie. Puh dădu oala cu miere la o parte într-o dimensiune şi începu să caute nasul umed de-a binelea în alta.
„Blea!” exclamă el şi închise televizorul din capul lui. Printre gene lumina orbitoare aducea cu sine crăpătura uşii de la bârlog şi câteva triluri de privighetoare.
„Blea!” nu ezită Puh să repete primul cuvânt din primăvara aceasta şi se porni înspre crăpătura cu pricina. Deschise uşa, ieşi afară, ridică ambele labe în sus şi trase un întins gospodăresc de-i trosniră toate oasele. Făcu jumătate de pas şi se opri.
„Blea!” a fost următorul cuvânt pe care-l rosti Puh în momentul când a realizat că a călcat pe ceva cald, moale şi după cum a observat în momentul imediat următor, cafeniu din care se întrezăreau câteva pălării de ghindă. Zgomotul care venea de undeva din spate i-a furat atenţia de la moviliţa cafenie şi l-a făcut să se întoarcă. După cum şi era de aşteptat, Pita4ok îi dădea foială răscolind cu iscusinţă glodul de sub stejarul cel mare.
„Blea!” murmură Puh a patra oară, şi porni într-acolo.
Mda…. coolna 😀 😀 Bravo
Mihai P.
14 Mar 10 at 09:44