blogu' lu' castraveţ

Leagănul culturii ruseşti îşi merită porecla. Acest lucru este imposibil să-l scapi cu vederea, pentru că sare în ochi chiar cum intri în oraş, venind de la aerogară. La tot colţul vezi titluri sublime de mărci comerciale. Majoritatea magazinelor, buticurilor, saloanelor, chioşcurilor, barurilor, restaurantelor – toată gama de localuri antrenate în comerţ îşi au tăbliţele coborâte din volumele lui Blok, Gogol, Tolstoi, Necrasov şi Ahmatova – copii ai acestui oraş.

Bistrourile au un iz de carte,


iar cărţile pot au un iz de gustos.

Aşa arată unele ghiduri grafice către parcările din Piter.

Localurile păstrează vechile culturi culinare.

Supermarket-urile şi hiper-comercialele nu se numesc “Nr.1”, “Mall Dova” sau “Megapolis Mall”.

Vitrinele magazinelor de vestimentaţie conţin manechine un pic altfel.

Intrările în bloc te ademenesc.

Locuitorii îşi iubesc păsările, mai ales graurii.

Asfinţiturile aici sînt ca în basm.

Din păcate până la sfârşitul lunii mai mai era mult, de aceea nopţile albe au rămas doar un mit pentru pioner.

Sankt Petersburg-ul are mai multe legende decât le-ar putea descoperi un simplu turist stând acolo măcar şi o lună. Mai ales dacă acesta a reuşit să-l vadă doar într-o singură zi. Noaptea.

Oraşul păstrează şi restaurează în continuu edificii din diferite epoci, diverse prin stil arhitectural, dar care, după cum arată, crează impresia că au fost construite toate jumătate de secol în urmă.

Дворцовая Площадь, Зимний Дворец (1754-1762)

Cu excepţia celora care chiar au fost construite cu jumătate de secol sau cu un secol în urmă.

Дом Общества взаимного кредита (1888-1890)

Соборная мечеть (1910-1920)

Monumental îşi înalţă catargele cuirasatul Aurora.

Банковский мост (1825—1826) peste canalul Griboedov

şi Grifonii care-l veghează de aproape două veacuri.

Malurile majorităţii arterelor Nevei găzduiesc nave de o diversitate uluitoare, care la rândul lor sunt ancorate pe veci pentru a servi cu bere şi daruri din golful finlandez.

Ziua oraşul doarme, toată lumea e la muncă iar turiştii, s-ar părea inexistenţi în această perioadă a anului, îşi odihnesc oasele în hoteluri sau ţi bucură ochii prin numeroasele muzee ale Piterului, pentru că după asfinţit să iasă ca liliecii din peşteri şi să se răspândească pe toate celei de-a doua Veneţie, cum i se mai
spune Sankt Petersburg-ului. Noaptea acesta învie.

Bulevardul Nevskii, Pavilionul palatului Anicikov (Невский проспект, Павильон Аничкова дворца) (1817-1818)

Bulevardul Nevskii, Catedrala Maicii Domnului din Cazan (după numele icoanei aduse din regiunea respectivă) (Невский проспект, Казанский собор) (1801-1811)

Catedrala Învierii Domnului (Собор Воскресения Христова, Спас на Крови sau Спасский собор), construit pe canalul Griboedov între 1883-1907.

Cam acesta este orice tablou văzut de punţile peste arterele Nevei de pe Bulevardul Nevskii.

Câtă energie electrică se cheltuie pentru iluminarea oraşului, rămâne un secret.

Arca Statului Major de pe Piaţa Palatului de iarnă (Дворцовая Площадь, Арка Главного Штаба) (1819-1729).

Podul palatului de iarnă a împăraţilor ruşi (Дворцовский мост).

Cetatea “Sf. Petru şi Pavel” de pe insula “Iepurelui” (Петропавловская крепость на Зайчем острове).

Coloana Rostrală (Ростральные коллоны) care încununează capul insulei Vasiliev (Васильевский остров).

Încă o stafie fluvială neidentificată.

Noaptea, cuirasatul Aurora (Крейсер “Аврора” на Петроградской набережной Большой Невки (1897-1903)) arată miarabolant. Anume de pe el, la 25 octombrie 1917 a fost trasă o salva oarba, în calitate de semnal pentru asaltul palatului de iarnă (Зимний дворец) unde se afla Conducerea provizorie.

Ancora simbolului revoluţiei din octombrie nu va mai fi ridicată niciodată.

Vizavi, îşi înalţă turla şcoala militar-maritimă în numele admiralului Nahimov (Нахимовское военно-морское училище) construită în 1909.

Captivat de ce-i vedeau ochii, pionerul a pierdut senzaţia timpului, de aceea aflaţi lângă Aurora, a tot alergat până la misteriosul vapor de pe insula Iepurelui, pentru că urma să se ridice podul care despărţea nava de malul unde era hotelul. A făcut câteva poze din fugă, şi a traversat. Ca să afle de la nişte muncitori de şantier, că acest pod nu se ridică încă în această perioadă.

Dacă a mai fost cineva în Piter şi imaginile pionerului i se par irelevante, sa ştie el: pionerul nici nu consideră că a fost în Sankt Petersburg, pentru ca a reuşit să-l vadă în prima zi (duminică ziua), şi în ultima de la 20:00 până la 3 noaptea. De aceea mai are un motiv ca să-l mai viziteze o dată. Merită, de două ori! Indubitabil.