blogu' lu' castraveţ

Ultima vizită ale acestor locuri anul acesta. De data aceasta pionerii a fost mai harnici ca oricând. Au urcat pe piatra pentru a suna furnizorii de produse alimentare. Repede şi sigur.

Orange aici n-a prins. În schimb ne-am reamintit de panorama văzută din acest punct.

Am coborât după telefon cu număr Moldcell. Luat restul pionerilor şi plecat spre alt deal.

Din vârful acestuia Ţipova arată cam aşa:

Au urmat multe tentative de a prinde măcar un beţişor pe Moldcell.

Cu greu, un schimb de ceva SMS-uri a avut loc. Au transmis lista cu doritele produse şi au urmat un traseu nou, nevăzut de pioneri până acum. A fost un traseu relativ dificil cu multe detalii noi şi interesante.

La sfârşitul marşului de explorare de aproape 10 km lingime, evident a fost binemeritată o baie sub cascadă.

Şi aici microuniversul Ţipovei oferă ochilor culorile şi umbrele uimitoarei sale flore.

Aici la cascadă ai ocazia să întâlneşti diferiţi oameni veniţi din colţuri diferite ale ţării, fiecare cu istoriile sale de viaţă – unele mai vesele, altele mai triste.

După cascadă, pinerii dau fuga în sat să se alimenteze cu combustibil pioneresc. De data asta ca să ajungă de la Piatra Dorinţelor la biserică, pionerilor le-a trebuit 17 minute cu tot cu popas. Record nu alta.

Locurile cunoscute arată altfel. Casa lui Fil a rămas părăsită până la anul.

Unele locuri emană pustietate, stând în aşteptarea anului viitor, ca să-şi revadă chiriaşii.

Pe lângă toate astea, Ţipova continuă să-şi ţese mrejele de magie. De exemplu lucrurile care se întâmplă la Piatra Dorinţelor.

E târziu şi pionerul merge la culcare.