blogu' lu' castraveţ

1 mai 2009
A venit cineva din pioneri cu o idee genială să mergem la vama veche unde pe 1 mai va fi deschiderea sezonului de vară. Un pioner nu trebuie convins mult (dacă trecem peste faza că dacă nu aveam transport direct – nu mergeam), şi dacă a fost aşa la 23:00 pe 30 aprilie eram la FIDESCO lângă ASEM, cu ruxacu-n spate şi cu şliomu în cap. Ne-am adunat 3 echipe pionereşti şi cu trei maşini am plecat spre acolo unde soarele răsare mai frumos şi berea e mai multă şi mai cu sens. Cum se mai întâmplă, o echipă de pioneri a fost nevoită să se întoarcă la 100 KM de drum înapoi, fiindcă unul din ei uitase un paşaport acasă. S-a rezolvat, au ajuns în urma noastra la Vama Veche cu 30 min întârziere. Erau mai rapizi şi mai experimentaţi.
Am ajuns, am scos bagajele, am scos din bagaje sticla, am destupat-o, am scos un pahar, l-am umplut, l-am ridicat şi am zis:”Eheheheheeeeei! ghini te-am găsit Vamă veche ce eşti”. Vama Veche da din cap respectuos iar pionerii o salutau pe rând cu un pahar de vin roşu.
După ce s-au strâns toţi pionerii gramada, după ce am pus corturile, prieteneşte am purces la marcarea teritoriului: România – pământ moldovnesc sau altfel spus Basarabia – pământ românesc.

Au urmat primele şi ultimile proceduri acvatice din acest weekend:
Slipi de baie. Apă sărată şi rece de mare. Bine. 50 molecule de Pertzovca. Menunat. Îmbrăcarea, îmbarcarea şi drept La Bibi sub acoperiş.

După 10 ore de drum, cu picioarele amorţite, nemâncaţi, uneori stresaţi din cauza la diferite situaţii de drum, ce-ar putea fi mai bun de cît să intri undeva, să te aşezi şi să ştii exact ce aştepţi. Nici n-am reuşit să luam bine loc, că Bibi ne-a şi cinstit cu 50 de ţuică. Ţuică din partea casei: poc. Poc Ţuică. Ţuică poc. Bucate. Bere poc. Aici iţele se cam încâlcesc. S-au descâlcit ele mai târziu dar era prea târziu.
Purceluşul avea direcţia bine predefinită. Ţuica a mers menunat.

În fine: am mers la ambasada Moldovei în Vama Veche, adică acasă – acolo unde ne erau corturile şi flagul. La ambasadă veneau tot mai mulţi şi mai mulţi – totul se petrecea în sensul obţinerii de viză pentru tărâmurile lui Bachus. Până a început primul eveniment mult aşteptat – concertul Snails şi a Omului cu Şobolani, pionerii au reuşit de nenumărate ori să tot alerge încolo-încoace după cerneală de ştampilă pentru viză.
Intrare la concert. Stat la concert. Plecare de la concert.
Următorul episod este foarte vag: mă văd cu felinarul în cap într-o cladire nefinisată, prin întuneric căutând lemne de foc. Munţi de penopolistirenă şi glasuri de oameni şi ghitară la etajul doi. Zice lumea că m-am pierdut pentru o habă bună de timp şi nu-mi rămâne decât să cred că la mine timpul curgea altfel.
Stat la foc. Povestit bancuri. Pionerii s-au pornit după bere. M-am pornit şi eu. Dar m-am răzgândit repejor deoarece busola a început să funcţioneze aiurea, şi m-am lăsat convins de forţele electromagnetice mai puternice decât acele busolei.

Constatarea zilei: purceluşul a fost doborât pe neaşteptate şi pe neprins de veste, exact în momentul când cioara a ajuns cu bine în ţările calde. Şi-a dat seama despre asta doar a doua zi. Zice lumea că purceluşul a mai fost şi agresiv în unele momente. Despre asta istoria va rămâne mută deoarece gura rea a lumii a inventat multe, şi purceluşul nu mai ştie pe cine să creadă.

2 mai 2009
Wake up. Citramon. Citramon.
Cu ochi de vietnamez şi cu o stare de inoplanetian am pornit spre ciorba de văcuţă.
Ciorbă, bere.Corturi. Foc. Bancuri. Plimbări. Shaworma. Concert.
Mai toată ziua a constant din migraţiuni abundente a fraţilor moldoveni de la un cort la altul. Cu bancuri, cu bere, cu vorbe bune, într-un cuvânt – cu prikolale. O serie din ele le povesteşte Pabel în blogul său.

Mergând spre sursa de bere, mai dai câte un leu dacă-ţi place cum este cerut. Sunt sincere apelurile oamenilor către trecători. Vama Veche fără astfel de imagini n-ar mai fi Vama Veche. Spunea un pioner că în Vamă dacă ar cere cineva 1 LEU pentru altceva decât bere, nu prea are şanse să-l primească.

Noţiunea de timp nu există: Vrei dormi, vrei mergi unde vrei, vrei stai la foc. Nu contează cât e ora şi care-i situaţia climaterică. Când ai chef atunci te pui pe mişcări.

Seara s-a transformat treptat în zi: cu rug, cu bancuri spuse pînă la 8 dimineaţa şi cu dureri de burtă în urma hohotelor, uneori cu lacrimi.

3 mai 2009
Trezirea – mai gea ca oricând din zilele astea. Toţi tăcuţi, şi-au strâns frumos corturile, au vărsat o lacrimă, au tras un boşet şi au mers să pape ceva: Papa la Şoni. Aici purceluşul parcă, parcă a înviat puţin. Ora 12:00, când Şoni a scos cazanele de pe foc, a fost startul sărbătorii stomacului pioneresc. Ciorba cu potroace, Gulyas, sau celebra ciorba de tarhon direct din cazan este o revelaţie aparte.

Am facut papa la Şoni şi-am pornit spre casa: trişti, obosiţi plăcut de bucatele proaspăt asimilate şi nostalgici, spre cheliile proapsăt rase ale chişinăului, spre praful urban, spre pământul de unde am adus flagul.

P.S.(nu e o dezamagire – e o constatare)
Cândva Vama Veche era o regiune de mobilizare a sufletelor rebele şi nonconformiste, o comunitate aparte unde toţi sunt fraţi pe-o vară, unde eşti mai liber decât oriunde. Acum se observă foarte accentuat o tendinţă de comercializare a regiunii, de abatere de la cultura şi tendinţele iniţiale primare. Acolo unde cândva erau doar corturi acum apar hoteluri.

Printr-o expresie: Vama se papsuieşte, daca deja nu s-a păpsuit.
Eu am mers acolo prima dată. Cu toate acestea, nu vad motivul de a nu mai merge. Mi-a plăcut aşa cum a fost.