blogu' lu' castraveţ

Buturuga respectivă stă în pădure la Buiucani. Poza a fost făcută la 28.03.2009.

Updated on 30.03.2009
Imaginea a apărut cam din asta:
buletinul de vot: google, photoshop, winword, printer.
pagina de calendar: winword, printer.
personaj: mihaiţă vecinul – 11 ani.
încăpere: în bucătărie la mine.
aparat: canon s5is.

Pentru cei ce utilizează acest browser, consider utile următoarele plugin-uri:
Video DownloadHelper 4.2 – pentru grabing la diverse formate de fișiere video de pe pagini.

FlashGot 1.1.8 – redirecționează toate descărcările de fișiere către managerul de download local, instalat pe PC.

Foxmarks Bookmark Synchronizer 2.7.2 – sincronizează bookmarks-urile locale cu cele de pe server. Permite păstrarea tuturor bookmarks-urilor pe serverul my.foxmarks.com.

IE Tab 1.5.20090207 IE Tab Plus – permite deschiderea paginilor compatibile doar cu MS Internet Explorer în Mozilla Firefox.

tweecious 0.31 – dacă ai un account de twitter şi vrei să păstrezi pe server toate lincurile postate în twitter, atunci acest add-on e pentru tine.

TwitterFox 1.7.7.1 – pentru aceiaşi utilizatori de twitter, plugin-ul afişează notificările cu statusurile prietenilor, răspunsurile şi mesajele private recente.

Echofon – face cam acelaşi lucru, ca add-onul precedent. Mie mi se pare mai comod.

Iaka de exemplu denirajdenie. Denirajdenie[1] este un eveniment care trebuie însemnat, realizat şi concluzionat. În astfel de zi fericită – sărbătoare a trupului şi sufletului, intervine uneori o senzaţie aiurea…: am mai îmbătrânit un an, bla bla bla. E o senzaţie în principiu normală, o totalizare pentru tot ce-ai făcut până acum, fiindcă oricât de mult n-ai face, până la urmă vrei şi mai multe realizări. În acest şir de idei, în această zi îi faci omului bun un dar. Darul este un premiu pentru că a reuşit el să te rabde pe tine aşa cum eşti :D, un premiu pentru că a mai ridicat el o treaptă pe scara vieţii, un premiu pentru că mama are cu cine se mândri… de exemplu.
Read the rest of this entry »

Rutina zilnică de serviciu, cu problemele ei şi cu situaţiile de stres care vin pe neprins de veste, obosesc într-un spirit ca fiind creator prin default, orice muză care ar avea ceva de spus. Mă enervează această realitate a lucrurilor, mă enervează incapacitatea omenească de a auzi, de a vedea şi de a simţi. Deşi senzaţia că ai ceva de zis, vrei ceva să faci care vine de undeva din interior, nu te părăseşte niciodată, la momentul când vrei să începi îţi dai seama ca nu ai inspiraţie, nu ai chef şi de facto, o ignori cu nepăsare şi te ţii axat pe realitatea care este prezentă cu toate efectele ei secundare. Read the rest of this entry »

Aşa arată blogu meu azi:

Uneori eşti rugat să oferi un serviciu, să faci o chestie care nu-ţi ia prea mult timp. Când le spui preţul, majoritatea zic ceva de genul „da ce-ai făcut aşa special de ceri atâta, ai stat doar o oră”. Să luăm un caz particular: reinstalarea sistemului de operare pe un calculator personal de exemplu. Poţi să-l instalezi şi o oră, poţi cinci ore în dependenţă de varietatea de aplicaţii, poţi şi 10 minute dac ai mai fost pe la acea persoana şi ai făcut copie de rezervă. Şi dacă prima dată pentru două ore ai cerut X MDL, atunci logica clientului ar spune că a doua oară pentru 10 minute să ei X/12 MDL.

Iată ce banc mi-a povestit un furnizor de soft când l-am întrebat cât o să coste să introducă unele modificări în logica de lucru al unei aplicaţii:
Read the rest of this entry »

Am avut la serviciu o delegație din Kiev. Delegaţie… de lega i-ar mama…
La subiect: o chestie foarte bună ce ajută în urma delegațiilor este amestecul mirific al acestor două componente:

şi

Concluzie:
Dacă mai întâi consumi A şi apoi consumi B nu este acelaşi lucru cum ai face exact invers. Chiar deloc.
A – bere şi vodcă
B – cartofi ca acasă, cu batută de porc în sos spaniol, castraveţi muraţi, cartofi fierţi cu scrumbie marinată, salata din varză proaspătă.

B-A=30 minute.

Şi aici purceluşul a fost doborât…

Puțină plută pentru un dop. Dop ce are menirea să astupe ceva…ştiţi voi ce.

Circulă prin offline zvonuri despre multe pretenţii din partea participanţilor referitor la organizare, la politica de jurizare şi la multe alte chestii. Sa discutat chiar ieri treaba asta, mai cu seama s-a vorbit despre ce-a fost în 2008. Părerea mea este că unii nu iau în consideraţie una dintre esenţele concursului: dacă ai intrat în casă la om nu trebuie să uiţi cine te găzduieşte, şi nu trebuie să uiţi că eşti nu la tine acasă. Vrei să participi la concurs, te aranjează condiţiile de participare şi regulile de jurizare – participi. Dacă nu – nu participi. Se întâmplă că neinvestind în promovare, acceptând din start condiţiile, unii ajung spre final cu pretenţii de suprasolicitare şi „pompare a drepturilor”, plus la asta cer nişte opţiuni mai speciale sau preferenţiale şi dacă nu le obţin – iar sunt nemulţumiţi. Şii om shi zî badaproste. Nu vrei să spui badaproste – taşi sau nu participa.

P.S. este părerea subiectivă a mea şi eu nu fac parte din vreun comitet organizatoric, nu am nici o treabă cu jurizarea. Pur şi simplu ma enervează atitudinea.
Sa nu uit, sunt unele nuanţe mai tehnice în ceea ce priveşte organizarea campaniei electorale ce lasă de dorit. Caz concret: participantul pentru care am vrut io să votez în calitate de blogăăăăr la categoria BLOG PERSONAL nu este în listă deocamdată deşi, din câte ştiu eu, s-a înregistrat.

O explicaţie pe care am conştientizat-o până acum a efectului de „Deja vu”, a fost cea dezvăluită în „The Matrix”: o eroare în program pe care un observator neimplicat o depistează accidental. Nu ne adâncim mult în The Matrix şi nici nu subliniem vre-un paralelism, din simplul motiv că nu am luat nici pilula albastra şi nici pe cea roşie. Am gândit o explicaţie astăzi. Urmează.
Read the rest of this entry »