Balcani Trip 2016 – Mărăcineni
Odată ce bateriile au fost descărcate încărcate în Vamă, am mers mai departe. Sâmbătă seara am ajuns în comuna Argeșelu, care a fost nu prea primitoare cu noi la ora 23:00, de aceea am căutat cazare în Mărăcineni la Union. După negocieri în stil “hai băi, poate găsiți un loc și pentru noi” am fost cazați, de către cristi – fiul patronului. Imediat dumă ce ne-am cazat, am și pornit aerul condiționat, era cam cald în cameră. Inițial pornisem sistemul pioneresc, pe care-l aveam cu noi.
Înțelegând că nu prea face față condițiilor, am căutat să pornim aerul condiționat existent în odaia noastră, cu numărul 108. Nu știu cum era în alte camere, dar în 108 cablul nu ajungea la priză. De aceea nu am ezitat prea mult ca să-i facem cunoștință lui Cristi cu perseverența moldovenilor. Trebuie să menționăm, pentru că era noapte, când au venit pionerii, lui Cristi îi cam hodorogea țăpul de la lisapet , respectiv era nu prea receptiv la doleanțele pionerești. Dar, când în același stil “hai, băi Cristi, că suntem de pe drum, ne e foame și ne e cald, fă și tu ceva, n-o să iasă rău, o să vezi. Hai băi Cristi, caută și tu un prelungitor” neînduplecarea lui Cristi a fost șubrezită, și Сristi ne-a pus la dispoziție mult doritul prelungitor, scos de undeva din subsol, probabil de la vre-un frigider. Cel puțin așa a lăsat să se înțeleagă. Ne pare rău, în acest caz, de urmările de a doua zi (cert este faptul că micul dejun din dimineața zilei următoare era preparat cu ouă nealterate). În schimb i-am promis lui Cristi că-i întoarcem prelungitorul la prima oră, a doua zi. Deci, a doua zi pe la șapte, pionerul întâi a dus prelungitorul la recepție, după asta s-a trezit din somn.
Condițiile climaterice din 108 fiind puse la punct, am așternut masa și l-am invitat pe Cristi înăuntru, ca să unjem țăpu și lui, și nouă.
Lui Cristi i-a plăcut tequila noastră (la tequila Lime și sare? Nu, n-am auzit. Slănină, ceapă și usturoi? Da, așa normal!), de aceea n-a ezitat să ne povestească despre ce pălincă face el cu taică-su. Această relatare ne-a asigurat călătoria ce începuse, cu 2 litri de pălincă mega gustoasă, și 2 litri de țuică (25 EUR pe toate), la fel de bună. Combustibilul de care făcuseră rost pionerii, nu o dată le-a asigurat liniștea somnului și limpezimea cugetului a doua zi.
Pensiunea din Mărăcineni a lăsat pionerilor un gust dulce-acrișor în memoria organoleptică, cu un iz de etnografie muntenească veritabilă și cheia de la 108 (da, am descoperit-o în buzunar, la vama cu Serbia ), iar pionerii au lăsat mirosul de slană, ceapă și ai (a se citi „usturoi”) în mediul care este familiar cu acestea. Plus la asta au mai lăsat în Mărăcineni o pungă de hidratare în drumeții (sistemul Deuter Streamer 2L, dăruit cândva de zzzop, a fost mișelește uitată sub mașină. Am sunat ulterior la pensiune, peste 12 zile, am vorbit cu tata lui Cristi, i-am lăudat pălinca, și am aflat că au schimbat butucul la 108 – deci de cheie nu mai aveau nevoie, și că punga de hidratare nu a fost de găsit. Mai mult ca atât, nu s-a lenevit să-l mai trimită o dată afară pe Cristi să verifice sub brazi, poate stă aruncată punga mea, după 12 zile de la tragica pierdere).
Urma Serbia.
[…] rău e că din Vamă poți pleca. Dar depinde unde. Urmăriți epizodul următor și veți […]
Balcani Trip 2016 – Vama Veche
12 Aug 16 at 09:41
[…] la Mărăcinești pionerii s-au avântat direct către frontiera României cu Serbia. Pe la prânz, au tăiat repejor […]
blogu' lu' castraveţ
12 Aug 16 at 17:53